1. Statutul numelui: valid, formal.
2. Unitatea litostratigrafica superioara (i); Subdiviziuni (ii): (i) Litofaciesul de Fusaru-Pucioasa (Săndulescu et al., 1995 a).
3. Varsta: Oligocen superior (Chattian) – Miocen inferior (Acvitanian – Burdigalian inferior) (Săndulescu et al., 1995 a).
4. Sinonimie: “stratele de Vineţişu“ (Grigoraş, 1955), emend. “Formaţiunea de Vineţişu“ (Săndulescu et al., 1995 b).
5. Localitatea tip (i); Raspândire geografică (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Pârâul Vineţişu, afluent dreapta al văii Bâsca Mare, la NE de localitatea Nehoiu; (ii) Subcarpatii Munteniei; (iii) Pânza de Tarcău, Moldavide.
6. Secţiunea tip: Alternanţe de argile sau marne cenuşii verzui, până la albicioase şi gresii litice cu liant calcaros, mai mult sau mai putin litificate, cu intercalaţii locale de calcare detritice albe. In jumătatea inferioară a succesiunii au fost observate (Stefănescu et al., 1993; Stefănescu, 1995) două până la trei intercalaţii stratiforme de tufuri verzui, puternic bentonitizate. Gresiile prezintă laminaţii convolute (predominante) şi oblice (Stefănescu, 1995) şi structuri mecanice de tipul flute-casts, groove-casts si brush-casts (Mărunţeanu, 1999). Lateral, spre extremitatea părţii interne a Pânzei de Tarcău, Formaţiunea de Vineţişu se îndinţează cu Brecia de Slon (Săndulescu et al., 1995 b).
7. Referinţa tip (i); Referinţe ulterioare (ii): (i) Descrierea originală în Grigoraş (1955, p. 195): “Orizontul Gresiilor de Fusaru suportă in P.Vinetișu un pachet complet deschis de cca 220 m grosime, în care gresii calcaroase sau calcare grezoase cenușii, cu vine de calcit, foarte curbicorticale, cu hieroglife, alternează cu maro-argile cenușii. Am dat acestui pachet denumirea locala de Strate de Vinetisu pentru a-l deosebi de un pachet asemănător flișoid, intercalat in partea mijlocie a Oligocenului al cărui fundament il constituie Eocenul de Colți”; (ii) Harta geologică, 1:200,000, foile 35- Târgovişte şi 36-Ploieşti; Murgeanu et al. (1968a, b).
8. Limite: Formaţiunea de Vineţişu este cuprinsă, în continuitate de sedimentare, între Gresia de Fusaru (Popescu-Voitesti, 1910), subjacentă şi Disodilele si Menilitele Superioare, suprajacente.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (ii) Initial, această formaţiune a fost atribuită Oligocenului superior (Grigoraş, 1955). Ulterior, prin revizuirea conţinutului ei fosilifer, planctonic (Ștefănescu et al., 1979; Ionesi et Meszaros, 1989; Melinte, 1993; Săndulescu et al., 1995 a, b; Mărunţeanu, 1999) a fost considerată ca aparţinând Chattianului – Burdigalianului timpuriu, pe baza asociaţiilor de: foraminifere, aparţinând Zonelor Globigerina ciperoensis, Globigerinoides primordius, Globorotalia semivera si debutului Zonei Globigerinoides triloba şi de nannoplancton calcaros, ce caracterizează Zonele NP25, NN1 şi paţial NN2.
10. Mediul depoziţional: Marin, litoral la neritic (Ștefănescu, 1995).
11. Corelări: Formaţiunea de Vineţişu reprezintă echivalentul litostratigrafic al Formaţiunii de Podu Morii (Popescu, 1952) şi Nisipurilor de Buştenari (Grigoraş, 1955).
Dr.ing. Mariana Marunteanu 2001