1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Caransebeş-Mehadia. Formaţiunea ţine de ceea ce a fost denumit „depresiunile adiacente neogene Depresiunii Pannonice”, motiv pentru care regiunea de acumulare a terenurilor formaţiunii poate fi considerată ca aparţinând Bazinului Pannonic, în cadrul Paratethysului central.
3. Vârsta: Malvensian mediu (= zonele C-D ale Pannonianului, Papp)( Miocen superior).
4. Sinonimie: Nivelul denumit „cu fauna de tip Soceni”.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Bolvaşniţa, între satele Vârciorova - Bolvaşniţa, Satul Valea Timişului (Cârpa), jud. Timiş, la 8,5 km sud de Caransebeş; (ii) Formaţiunea este răspândită atât în jurul localităţii tip, cât şi spre sud, nord şi est (Bolvaşniţa), în întreaga zonă neogenă din Banat; Harta geologică, 1:200,000, foaia 25-Deva, caroul d2 (Gherasi et al., 1967; 1968); Harta geologică, 1:50,000, foaia 104d-Muntele Mic (Savu et al., 1981).
6. Secţiunea tip(i); Variaţii de facies (ii): (i) Argile cenuşiu închis, în strate de 1-2 cm, până la 10-20 cm, concoide, de obicei siltice, cu intercalaţii de nisipuri, nisipuri pelitice, cu lentile ori strate subţiri (de ordinul centimetrilor) de nisipuri şi chiar de pietrişuri, uneori cu elemente de bolovăniş./”argiles gris foncé, en couches de 1-2 cm, à quelques décimétres d'épaiseur, concordes, légérement siltiques, à rare intercalations de silttites...la proximité du rivage est souligné par l'abondance de la fraction arénitique, même dans les dépôts où les restes fosiles indiquent l'existence d'un marais littorale”/.
7. Referinţe tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Marinescu et Popescu (1987, p. 169), precum şi pe Harta geologică, 1:50,000, foaia 104d-Muntele Mic (Savu et al., 1981).
8. Limite: Limita inferioară, la contactul cu Formaţiunea de Canicea, este de discontinuitate (de transgresiune). Formaţiunea se poate aşterne şi direct peste fudamentul cristalin. Limita superioară poate fi deasemenea de discordanţă, la contactul cu Formaţiunea de Turnu Ruieni.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Cele mai frecvente fosile, sunt moluşte cu scoica fină: Paradacna lenzi, Congeria banatica şi Undulotheca rotundata. In intercalaţiile nisipoase ori cu pietrişuri se află fauna „de tip Soceni”(Jekelius, 1944) (Marinescu et Popescu, 1987).
10. Mediul depoziţonal: Acumularea s-a făcut în mediu marin-salmastru, litoral, lipsit de curenţi, ori cu curenţi slabi (fauna cu scoica fină), bogat în vegetaţie marină, care a generat intercalaţii carbonificate, dovedit şi de resturile unui gavial, alături de moluştele semnalate.
11. Corelări: Acest tip de formaţiune, acoperă toată aria Banatului românesc, putând fi remarcată şi mai spre nord, în Zarand (Formaţiunea de Beliu), Beiuş (Formaţiunea de Poieni, de Petrani) şi chiar Baia Mare (Formaţiunea de Negreşti).
Literatura citată
Gherasi N., Mureşan M., Mureşan Georgeta, Krautner H., Krautner Florentina, Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., Arghir Drăgulescu Adela, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva.
Gherasi N., Mureşan M., Lupu M., Stancu Josefina, Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 25-Deva. Notă explicativă
Jekelius E., 1944, Sarmat und Pont von Soceni. Mémoires Inst. Géol., 5, 167 p.
Marinescu Fl., Popescu G., 1987, Stratigraphie des depots neogenes du Bassin de Caransebeş. D. S. Inst. Geol., 72-73, 4, 165-173.
Savu H., Hann H., Năstăseanu S., Marinescu Fl., Morariu Alexandra, Rogge-Ţăranu Elena, 1981, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 104d-Muntele Mic.