1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectonică a Munţilor Perşani.
3. Vârsta: Apţian superior-Albian.
4. Sinonimie: “Complexul flişoid” (Pauliuc, 1968, p. 22); “flişul cu orbitoline” (Popescu, în Patrulius et al., 1969, p. 181); “Orizontul flişului cu orbitoline” (Popescu, în Patrulius et al., 1969, p. 183); “Fliş şistos-grezos cu brecii” (Popescu, 1970).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Bogata, jud. Braşov; (ii) Din Valea Bogăţii până la Valea Oltului; Pîrîul Hedegoso, afluent stâng al Văii Vîrghiş; Harta geologică 1:50,000, foaia 94b-Perşani (Popescu, 1970); harta geologică în Pauliuc (1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Popescu (în Patrulius et al., 1969, p. 183-184) formaţiunea “cu o grosime de 300-500 m, este constituită în principal, dintr-o alternanţă ritmică de marne, şisturi argilo-marnoase, siltite, gresii fine calcaroase. Subordonat mai conţine pelosiderite, calcarenite şi microbrecii până la brecii conglomerate... Gresiile calcaroase, de culoare cenuşie, se prezintă în strate de 5-30 cm, având tendinţa de a se desface în plăci la partea superioară. Pe faţa inferioară, prezintă mecanoglife şi numeroşi galeţi moi remaniaţi, conţin urme de plante incarbonizate şi se observă perforaţii umplute cu marno-argilă. Şisturile argiloase, de culoare cenuşie şi cafenie, prezintă dese lamine de nisip. Culoarea de alteraţie ruginie este comună întregului complex. Subordonat se întâlnesc pelosiderite în strate drepte sau lenticulare şi intercalaţii de brecii-conglomerate, constituite din elemente angulare de cloritoşisturi şi cuarţite albe. Ultimele, cu un procent crescut de elemente calcaroase au o dezvoltare mai mare începând de la paralela localităţii Ormeniş spre sud până la Valea Bogăţii”. Pauliuc (1968, p. 22-23 şi harta geologică anexată) distinge trei litofaciesuri care trec lateral unele în altele: Litofaciesul marno-grezos (în zona Augustin-Ormeniş-Apaţa, la vest de Valea Oltului); Litofaciesul marno-grezo-conglomeratic (culmea Bursucului); Litofaciesul cu microbrecii (pe flancul nordic al Anticlinalului Runcu Bogatei).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): Popescu (în Patrulius et al., 1969, p. 181, 183-186).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarele Recifale şi Nivelul Inferior de Conglomerate (în Defileul Oltului). Limita superioară este la contactul discordant cu Nivelul Superior de Conglomerate.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Patrulius et al. (citaţi de Popescu, 1969, p. 184-185) dau liste de faune din Valea Bogăţii, Valea Ormenişului, Valea Racilor: Cheloniceras sp., Matheronites sp., Toxoceratoides, Inoceramus aff. neocomiensis (toate indică Apţianul superior). Mai sunt citate Acanthoplites aff. nolani, A. bigoureti, A. laticostatus, Colombiceras, Neohibolites, Valdedorsella akusckaense, Ptychoceras puzosianum, Epicheloniceras cf. tschernyschewi, Desmoceras, Hamites, Orbitolina conoidea. Primele două specii de Acanthoplites citate mai sus sunt caracteristice pentru Apţianul superior (Clansayesian) iar cea de a treia indică Albianul inferior, eventual şi mediu. Asociaţiile microfaunistice indică de asemenea vârsta Apţian superior-Albian inferior.
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Patrulius D., Săndulescu M., Popescu Ileana, Bleahu M., Săndulescu Jana, Stănoiu I., Popa Elena, 1969, Monografia seriilor sedimentare din Zona Cristalino-Mezozoică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 305 p.
Pauliuc S., 1968, Studiul geologic al Perşanilor Centrali cu privire specială la Cretacicul superior. Stud. teh.-econ., J4, 112 p., 42 pl.
Popescu Ileana, 1970, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 94b-Perşani.