1. Statutul numelui: Formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Transilvaniei (aria Gilăului).
3. Vârsta: Eocen superior (Napocian) (Popescu et al., 1978, fig. 7 la p. 338).
4. Sinonimie: “Calcarul Grosier Inferior” (Răileanu et Saulea, 1956, p. 283); “Calcarul de Viştea” (Răileanu et Saulea, idem, p. 284); “Leghia Limestone” (Popescu, 1978, p. 103; Popescu et al., 1978, p. 320); “Calcarul de Leghia” (Popescu, 1979, tab. 1).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Malul stâng al Văii Leghia, în aria Gilăului, la SV de localitatea Aghireşu, jud. Cluj; (ii) Piscuiu Ronei, în aria Mezeş; Harta geologică 1:100,000, în Popescu et al. (idem); Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 10-Cluj, caroul c1, d1, d2, d3 (Saulea et al., 1967; Dumitrescu, 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Cu o grosime de 5-15 m, formaţiunea se individualizează pe teren ca o cornişă proeminentă în raport cu formaţiunile pelitice între care se intercalează. Calcarul de Leghia constă din două strate între care se găseşte o intercalaţie marnoasă cu grosime medie de 5 m. Stratele sunt calcarenite bioclastice care conţin (în ordine descrescătoare a frecvenţei): alge coralinacee, echinoderme, microforaminifere bentonice, alveolinide. Textura depoziţională este packstone scheletic cu fragmente şi bioclaste întregi. Roca prezintă compactare accentuată (granule fracturate, sudate, stilolite) (Popescu et al., idem, p. 320).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bombiţă (1963, citat de Popescu, 1978, idem, p. 103); (ii) Popescu (1978, idem, p. 103); Popescu et al. (idem, p. 320-322).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Marnele de Mortănuşa. Limita superioară este de tranziţie spre Stratele de Valea Nadăşului din aria Gilăului. Tranziţia are loc printr-o alternanţă de marne şi calcare centimetrice.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Nummulites fabianii, Alveolina elongata; moluşte relativ frecvente cu afinităţi mediteraneene cu stare proastă de conservare, echinoderme (Scutellina rotunda, S. lenticularis, S. transilvanica).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: Calcarul de Leghia din aria Gilăului se corelează cu Gresia de Racoţi din ariile Mezeşului şi Prelucii (Popescu, 1978, idem, tab. 1 la p. 101; Popescu, 1979, idem, tab. 1).
Literatura citată
Dumitrescu I., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 10-Cluj, Nota explicativă, 43 p.
Popescu B., 1978, On the lithostratigraphic nomenclature of the NW Transylvania Eocene. Rev. roum. géol., géoph., géog., Géol., 22, 99-107.
Popescu B.R., 1979, Sedimentarea carbonatică în nord-vestul Transilvaniei în timpul Eocenului şi Oligocenului. Rezumatul tezei de doctorat. 25 p.
Popescu B., Bombiţă G., Rusu A., Iva Mariana, Gheţa N., Olteanu R., Popescu Daniela, Tăutu Elena, 1978, The Eocene of the Cluj-Huedin area. D. S. Inst. Geol., 64, 4, 295-357.
Răileanu Gr., Saulea Emilia, 1956, Paleogenul din regiunea Cluj şi Jibou (NW Bazinului Transilvaniei). AN, 29, 271-308.
Saulea E., Dumitrescu I., Bombiţă Gh., Marinescu Fl., Borcoş, M., Stancu Iosefina, 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia-10 Cluj.