Formaţiunea de Tătaru

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) In ordine stratigrafică au fost propuşi următorii membri ai formaţiunii (Papaianopol, 1994) nu este la Literatura, am salvat 1992: strate de Valea Neagoşului – Volhinian, strate de Dara – Volhinian + Basarabian inferior, calcarul de Istriţa – Basarabian superior – Chersonian, strate de Pîrîul Sărat – Meoţian inferior. După (Marinescu et al., 1998) în cadrul acestei formaţiuni sunt prezentate următoarele subdiviziuni: Membrul de Dara, Membrul de Istriţa, Membrul  Susswasser Bank şi Membrul de Pîrîul Sărat; (iii) Depresiunea Getică (Zona internă a Avanfosei carpatice).

3.  Vârsta: Sarmaţian – Meoţian inferior.

4.  Sinonimie:

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii):  (i) Tătaru, judeţul Prahova; (ii) Subcarpaţii Munteniei, sectorul dintre văile Buzăuului şi Dâmboviţei.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Este o formaţiune greso-calcaroasă-argiloasă, caracterizată prin frecvenţa mare a depozitelor nisipoase, gresoase şi calcaroase, cu apariţia sporadică a unor argile către partea sa inferioară.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Papaianopol (1992, teza de doctorat); (ii) Mărunţeanu et Papaianopol (1998), Marinescu et al. (1998).

8.  Limite: Formaţiunea se dispune peste depozite presarmaţiene (prevolhiniene) şi suportă Formaţiunea de Călugăreni care debutează cu Meoţianul superior, respectiv cu Membrul de Valea lui Cernat.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Vârsta volhiniană a depozitelor din partea inferioară a formaţiunii este probată de prezenţa unor resturi fosile atribuite speciilor Abra reflexa, Ervilia dissita, E. podolica, E. trigonula, Plicatiforma praeplicata, Inaequicostata politioanei, Obsoletiforma (O.) vindobonense, O. (O.) ghergutai, Paphia vitaliana, Musculus sarmaticus, Pirenella disjuncta, P. picta, Gibbula podolica, Duplicata dissita, Mohrensternia inflata, M. sarmatica. Aparţia formelor de Cryptomactra pesanseris arată deja prezenţa Bessarabianului inferior, confirmată de asemenea şi de speciile Plicatiforma plicatofittoni, Mactra (Sarmatimactra) aff. vitaliana, Calliostoma anceps şi Duplicata duplicata. La nivelul calcarului de Istriţa apar mulaje de Obsoletiforma, Plicatiforma, Mactra, Paphia, Duplicata şi Trochus care indică vîrsta bessarabiană, precizată a fi bessarabian superioară de către speciile Mactra (Sarmatimactra) fabreana, Paphia ponderosa, Duplicata dissita, D. corbiana şi Trocus laevigatopodolicus determinată dintr-un pachet de gresii la nord de satul Cîlţeşti. La nivelul Chersonianului apar diferite specii ale genului Mactra dintre care pot fi amintite Mactra (Dobrogimactra) bulgarica, M. (Chersonimactra) caspia, M (Dobrogimactra) crassicolis, M. (D.) orbiculata, Mactra (Planimactra) alata şi M. (Sarmatimactra) balcica. La nivelul Meoţianului inferior pot fi citate speciile Helix mrazeci, congerii de talie mică ale subgenurilor Mytilopsis şi Andrusoviconcha, Viviparus moldavicus şi Theodoxus sp. La partea superioară a Meoţianului inferior se disting stratele cu Dosinia maeotica, cu specii eurihaline.

10.  Mediu depoziţional: Bazin de sedimentare salmastru, cu tendinţe de îndulcire la nivelul părţii superioare a formaţiunii, marcate mai ales de prezenţa unor specii ale genurilor Psilunio şi Teisseyromya.

11.  Corelări: Membrul inferior al formaţiunii (Membrul de Dara) este sincron cu Formaţiunea de Şipoţelu dezvoltată în carul Avantfosei în zona Buzău-Istriţa. In acelaşi timp poate fi echivalată stratigrafic cu Formaţiunea de Valea Morilor din arealul Depresiunii Getice.

                                                                                                 M. Ţicleanu, 2011