Formaţiunea de Şupanu

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău şi a Pânzei Cutelor Marginale (Bazinul Comăneşti).

3.  Vârsta: Sarmatian (Basarabian superior-Chersonian).

4.  Sinonimie: "orizontul cu cărbuni" (Drăghici, Stoica), nu este la Literatra, nu are an "formaţiunea productivă" (Stroescu, 1970) nu este la Litetratura.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Profilul tip poate fi urmărit pe pârâul Scăricica, în bazinul hidrografic al pârâului Şupanu, la localitatea Şupanu.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) O alternanţă de argile, argile siltice, silturi, gresii, nisipuri, argile cărbunoase şi intercalaţii de cărbuni. Se remarcă ritmicitatea sedimentării. In mod frecvent ritmurile încep cu arenite şi se încheie cu un strat de cărbune, dar uneori ritmurile sunt finalizate printr-un strat de argile marnoase; (ii) Argilele au grosimi între 0,1 şi 2,50 m. Argilele siltice sunt cele mai frecvente, dar apar şi argile foioase, cărbunoase. Gresiile apar în bancuri decimetrice, dar apar şi bancuri de pînă la 2 m. Sunt cuarţoase, fine sau mediu granulare, rar grosiere. Bancurile de nisipuri pot atinge grosimea de la 4 la 10 m. Cărbunii (bruni) lucioşi sunt în general subcentimetrici, dar 11 dintr-un total de 31 de intercalaţii cărbunoase depăşesc 0,1-0,2 m. Uneori apar şi strate de cărbune exploatabile (0,3-2,0 m grosime). Cele mai multe strate de cărbuni exploatabili se întîlnesc în cuveta Asău (de jos în sus stratele 1-Maria, 2-Kalk, 3-Irina, 4-Coroban, 5-Wagner, 6-Chiricel, 7-Chivoaia, 8-Agachi şi stratul 10). Numărul de strate de cărbuni din cuvetele Lapoş, Sălătruc şi Lăloaia-Galeon este mai mic. Cu dezvoltare locală mai pot apărea bancuri decimetrice de calcare fin grezoase (în cuvetele Asău, Lapoş şi Sălătruc), calcare grezose lumaşelice (în acoperişul stratelor 2-Kalk şi 3-Irina), cinerite albe-gălbui, fine, de 0,1-0,3 m grosime (pe pîrîul Tisa din cuveta Lapoş şi pe pîrîul Malului în cuveta Sălătruc), dar şi nisipuri fine cu detritus organogen (cochilii triturate de congerii), pe pîrîul Galeon. În profilul tip fracţia lutito-siltică reprezintă 63% (54% argile, 6% argile siltice, 3% argile cărbunoase), iar cea arenitică 34% (gresii, nisipuri, intercalaţii argiloase). În restul bazinului variaţiile sunt între 54 şi 74% pentru fracţia lutito-siltică, între 24 şi 45% pentru fracţia arenitică şi între 1 şi 3% pentru intercalaţiile cărbunoase. În general fracţia arenitică creşte procentual spre marginile bazinului şi scade spre axa cuvetelor. Grosimea Formaţiunii de Şupanu depăşeşte 300 m în centrul cuvetei principale (Leorda-Văsieşti-Dărmăneşti) şi scade la cca 250 m în cuvetele marginale (Asău şi Lapoş).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Micu et al. (1985); (ii) Marinescu et al. (1998); Grasu et al. (2004).

8.  Limite: Formaţiunea de Şupanu se dispune în mod obişnuit, concordant, peste Formaţiunea de Dofteana, dar uneori o poate depăşi ajungînd să se dispună direct peste depozitele paleogene ale fundamentului bazinului. In general se observă relaţii de continuitate cu depozitele Formaţiunii de Dărmăneşti (de vîrstă meoţiană) care se dispune peste Formaţiunea de Şupanu în cuveta principală (Leorda-Văsieşti-Dărmăneşti). În cuvetele din vestul bazinului se observă existenţa unei uşoare discontinuităţi între cele două formaţiuni (datorită caracterului ingresiv al Formaţiunii de Dărmăneşti).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Această formaţiune conţine o faună şi o floră foarte bogate. Fauna (Andreescu, 1984) nu este la Literatura cuprinde specii ale genurilor Congeria, Romanunio, Jatzkoa, Unio, Monodonta, Gibbula, Callistoma, Melanopsis, Prososthenia, Teodoxus, Viviparus, Zagrabica, Radix, Valvata, etc. De la partea superioară a formaţiunii, dintr-un foraj de la Vermeşti , au fost determinate (Stroescu, 1970) specii de Mactra şi Sarmatimactra. Cuprinde însă şi resturi de mamifere (Hipparion,  Aceratherium). Flora este reprezentată prin specii ale genurilor Osmunda, Glyptostrobus, Taxodium, Alnus, Salix, Betula, Carpinus, Quercus, Fagus, Castanea, Braunia, Acer, Platanus, Phragmites, Typha şi Potamogeton. Acestora li se adaugă o asociaţie de charophyte; (ii) Prezenţa unor specii fosile permite atribuirea vîrstei sarmaţiene acestei formaţiuni. Multe specii conţinute sunt prezente în Subcarpaţi în depozite de vîrstă bassarabian superioară. Unele congerii, unele unionide şi majoritatea speciilor de gasteropode caracterizează depozitele dulcicole de vîrstă bassarabian superioară din Podişul Moldovenesc. Alţi taxoni sunt prezenţi în depozite de vîrstă basarabian superioară şi chersonian inferioară din fosta URSS. Unele specii de congerii sunt prezente şi în depozitele sarmaţiene din Paratethysul Central , ori apar în depozite pannonian inferioare din acelaşi areal. Mactrele kersoniene de la partea terminală a formaţiunii îi conferă acesteia, în final, o vîrstă basarabian superior-chersoniană.

10.  Mediu depoziţional: Formaţiunea de Şupanu s-a depus într-un bazin lacustru intramontan, cu apă salmastră. In momentul formării stratelor de cărbuni, într-un mediu mlăştinos, apele erau mult îndulcite. Curenţii acvatici par să fi jucat un rol important în sedimentare, fapt sugerat de predominarea stratificaţiei oblice. Transportul în suspensie pare să fi avut un rol secundar. Acţiunea valurilor asupra sedimentelor este reflectată de prezenţa structurilor ripple-marks asociate unor nivele de gresii. Direcţiile de curent măsurate în cadrul bazinului arată că acesta nu a fost separat de la început în cuvetele care s-au conturat abia ulterior, pe cale tectonică.

11.  Corelări

                                                                                      Dr. Mircea Ţicleanu, 2010