Formaţiunea de Niculiţel

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Dobrogea de Nord.

3.  Vârsta: Spathian superior-Illyrian inferior (Mirăuţă, in Baltres et Mirăuţă, 1994, p. 12).

4.  Sinonimie: “Der Melaphyr ” (Peters, 1867, p. 170 şi harta însoţitoare). Pe “Harta geologică a Dobrogei de Nord” sc. 1:200,000 (din raportul Patrulius et al. 1974) Formaţiunea de Niculiţel apare cu explicaţia “Dolerite (diabaze) de Niculiţel ” (la pagina 57 a aceluiaşi raport, bazaltele de la Niculiţel au fost descrise în cadrul capitolului “Stratele de Izvoarele“); “Formaţiunea de Niculiţel ” (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, 1987, p. 23; Baltres, în Baltres et al., 1994, p. 1; Baltres, 2003, p. 67); “Niculiţel Formation ” (Grădinaru, 2000, p. 28; Grădinaru et al., 1995, p. 56).

5.   Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Culmea care mărgineşte spre vest comuna Niculiţel, Jud. Tulcea; (ii) Intre Luncaviţa la NV şi Teliţa la SE, de-a lungul a 30 km, formaţiunea alcătuieşte un relief de până la 330 m înălţime, cu stâncării abrupte, golaşe ori împădurite. Lăţimea maximă a zonei de aflorare este de 6 km. In zona Somova formaţiunea alcătuieşte o altă bandă de 6 km lungime şi 625 m lăţime, între dealurile Pietroaiele lui Bujor şi Movila Coazmei. Aici formaţiunea este în cea mai mare parte acoperită de loess şi nu constituie reliefuri proeminente. Extinderea geografică a Formaţiunii de Niculiţel este redată pe hărţile “Formaţiunile triasice din zona Parcheş-Malcoci”, sc. 1:25,000 (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 23) care consemnează răspândirea formaţiunii în zona Somova; “Harta geologică a zonei Niculiţel”, sc. 1:25,000) şi  “Zona Somova – Harta geologică la baza loessului”, sc. 1:25,000 (Baltres, în Baltres et al., 1994, fig. 2, 4, 5, 8); Harta geologică, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, caroul a2, a3, b2 (Mirăuţă et al., 1967; 1968); Harta geologică, 1:50,000, foile 134b-Niculiţel (Savu et al., 1988); 134d-Priopcea (Seghedi et al., 1988); 135a-Somova (Mirăuţă et al., 1988).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea de Niculiţel este constituită dintr-o stivă heterogenă de curgeri bazaltice, în facies pillow lava sau masive, şi variate tipuri de roci epiclastice, piroclastice şi turbidite calcaroase. Cu excepţia turbiditelor, rocile sedimentare suferă mari fluctuaţii de grosime pe distanţe scurte şi variaţii de facies care le fac greu de descris. Acestor caractere li se datoreşte imposibilitatea descrierii unui profil tip. Totuşi, versantul estic al Dealului Mare expune, pe un interval stratigrafic de 60 m, o alternanţă de (a) bazalte de 10-16 m grosime, cu sau fără enclave de calcare roşii; (b) brecii epiclastice cu galeţi de bazalt în matrice de calcar roşu; (c) calcarenite şi afanite cenuşii ori violacee, cu cherturi; (d) calcare roşii, masive; (e)  gresii cu galeţi de calcar (Baltres, în Baltres et al., op. cit., p. 23-25 şi fig. 6). Intercalaţii de 12-32 m grosime de pelagite calcaroase, turbidite calcaroase şi mixte (calcarenacee) şi debrite calcaroase, toate de culoare cenuşie, au fost cartate la Drumul lui Motcă, Valea Minei, D. lui Stoian, D. Ghebosu, D. Târlogea Mare, D. Mare (Baltres, în Baltres et al., op. cit., p. 21-26 şi fig. 2). Blocuri de calcare roz şi violacee, de talie metrică, izolate în bazalte, aflorează la Meseaua Roşie, D. Dumitru şi D. Piatra Roşie. Aceste enclave par a ocupa o poziţie inferioară în stiva formaţiunii, în timp ce turbiditele calcaroase sunt intercalate spre partea superioară.

Bazaltele Formaţiunii de Niculiţel sunt de variate tipuri: hialobazalte, variolite, anamesite, spilite; subordonat apar bazalte amigdaloide, gabbrodolerite şi dolerite (Savu et al., 1980, p. 47-50; 1982, p. 139-142).

Grosimea Formaţiunii de Niculiţel este de maximum 282 m în zona Somova; 109 m în forajul 69.802-Isaccea; 76 m în forajul 69.801-Parcheş; 253 m în forajul 69.806-M. Bravu.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 23); Baltres (op. cit., 2003, p. 67-69).

8. Limite: Formaţiunea de Niculiţel urmează în succesiune stratigrafică Formaţiunii de Somova. Raporturile Formaţiunii de Niculiţel cu formaţiunile mai noi sunt diferite de la o zonă la alta, în aria ei de răspândire. In zona Niculiţel ea este urmată de calcare şi marne carnian superioare ale Formaţiunii de Cataloi. La Isaccea (forajul 69.802) rocile bazaltice sunt urmate de 17 m şisturi calcaroase şi siltite fine, cenuşii şi verzui (Formaţiunea de Cataloi), peste care se aştern rocile terigene ale Formaţiunii de Nalbant. In zona Parcheş-Somova Formaţiunea de Niculiţel este urmată de Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii.             

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Blocurile mari de calcare roz şi violacee, înglobate către partea inferioară a stivei bazaltice de la Niculiţel, conţin amoniţi şi conodonte care indică intervalul stratigrafic Spathian-Bithynian. Dacă enclavele  de acest tip s-au format pe seama dezagregării unei plăci de calcare depuse pe substrat bazaltic, atunci vârsta lor indică vârsta părţii inferioare a formaţiunii. Calcarele cenuşii, intercalate concordant în bazalte, conţin frecvent foraminifere bentonice pelsoniene (Glomospira, Glomospirella, Meandrospira) şi asociaţii de conodonte corespunzătoare intervalului stratigrafic Aegean mediu-Illyrian inferior. Alte resturi fosile microscopice din calcarele cenuşii sunt ostracodele şi scleritele de holothurii. Iordan (1993, p. 49) citează din calcarele roşii de la Meseaua Roşie şi de la SE de Dealul Sarica brachiopode spathiene.

10. Mediul depoziţional: Formaţiunea de Niculiţel este rezultatul unui vulcanism bazaltic submarin, caracterizat de prezenţa faciesului pillow lava căruia i s-au asociat, episodic, piroclastite bazice şi variate roci epiclastice (brecii bazaltice sau brecii de bazalte şi de calcare roşii), blocuri metrice de calcare cu amoniţi, veniri de turbidite calcaroase şi calcarenacee.                                          

11. Corelări: Formaţiunea de Niculiţel este o unitate litostratigrafică ce se găseşte în raporturi de îndinţare mutuală cu Formaţiunea Calcarelor Nodulare şi cu Bioturbaţii şi cu Formaţiunea Calcarelor cu Cherturi (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 23 şi fig. 3).