Conglomeratele şi Breciile cu Olistolite

 1.  Statutul numelui: Valid, forma

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni(ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea de Braşov; (iii) Cuvertura posttectogenetică a Dacidelor Mediane.

 3. Vârsta: Vraconian-Cenomanian mediu (Ion în Ion et Szasz, 1994, fig. 2; Ion, în Avram et al., 1996, pl. IV)

 4. Sinonimie: “conglomerate, gresii, brecii calcaroase, olistolite” (din Piatra Craiului şi Platforma Bran) (Ileana Popescu, 1966); “brecii, conglomerate sau brecii şi megabrecii calcaroase şi facies conglomeratic” (în Culoarul Dîmbovicioara) (Patrulius, 1969, legenda la două hărţi); “brecii şi megabrecii calcaroase cu olistolite de calcare, conglomerate” (Patrulius et al., 1971, pe Harta geologică 1:50,000 foaia 110d-Moeciu); “brecii, megabrecii, conglomerate” (Dimitrescu et al., 1971, pe Harta geologică 1:50,000 foaia 110c-Rucăr); “conglomerate cu brecii calcaroase cu olistolite de calcare titonice sau urgoniene” ( M. Săndulescu et al., 1972, pe Harta geologică 1:50,000 foaia 110b-Zărneşti).

 5. Localitate tip (i); Răspândirea geografică (ii); (i) Culoarul Dîmbovicioara, pentru litofaciesul ruditic predominant oligomictic şi cu olistolite de calcare şi şisturi cristaline al Conglomeratelor şi Breciilor cu Olistolite. (ii) Conglomeratele şi Breciile cu Olistolite sunt răspândite pe Masivul Piatra Craiului, regiunile de margine ale părţii de sud a Culoaruilui Dîmbovicioarei, iar de la M. Giuvala spre nord ocupă întreg Culoarul Dîmbovicioarei (hărţile în Patrulius, 1969; Harta geologică 1:200,000, foaia 28-Brașov, carourile c2, d1, d2;  Harta geologică 1:50,000, foile 110d-Moeciu, 110c-Rucăr, 110b-Zărneşti).

6. Secţiune tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Această unitate litostratigrafică este reprezentată prin trei litofaciesuri care se substituie  lateral: (1) conglomerate calcaroase şi brecii calcaroase, cu olistolite de calcare, sau litofaciesul ruditic calcaros cu olistolite de calcare (=“conglomerate calcaroase” în Ileana Popescu, 1966); (2) conglomerate oligomictice; (3) conglomerate şi brecii-megabrecii predominant oligomictice, olistolite de calcare şi de şisturi cristaline (sau ruditic predominant oligomictic cu olistolite de calcare şi şisturi cristaline). (ii) Primele două tipuri există in Piatra Craiului. Pe versantul său de vest, primul tip de succesiune este urmat de cel de-al doilea dar şi substituit de el astfel încât pe versantul estic al Pietrei Craiului este prezentă aproape exclusiv succesiunea conglomeratelor oligomictice. Al treilea tip, este prezent în Culoarul Dîmbovicioara. (1) Litofaciesul ruditic calcaros cu olistolite de calcare este reprezentat (Ileana Popescu, 1966, p.167) prin: conglomerate (cu matrice greso calcaroasă albă, clastele sunt predominant date de calcare, centimetrice) cu intercalaţii de brecii calcaroase sudate (în strate de 0,50 m până la zeci de metri), ambele tipuri de strate putând conţine olistolite de calcare. (2) Litofaciesul conglomeratic oligomictic este format din bancuri de conglomerate (cu ciment argilo-grezos şi claste predominant reprezentate prin şisturi cristaline, calcarele fiind rare) în alternanţă cu bancuri de microconglomerate şi mai rar de gresii friabile până la nisipuri cu dezvoltare lenticulară (Ileana Popescu, 1966, p. 167). (3) Litofaciesul ruditic, predominant oligomictic cu olistolite de calcare şi şisturi cristaline, conţine în tot Culoarul Dîmbovicioarei: în baza sa sau ca intercalaţii în partea sa inferioară, brecii calcaroase sudate; în partea sa terminală, intercalaţii sporadice până la pachete de gresii masive (ele făcând trecerea la Membrul de Braşov, vezi Patrulius, 1969, p. 211). In sectoarele Rucăr-Podul Dâmboviţei şi Dîmbovicioara-Fundata, componentul principal al succesiunii este dat de conglomeratele sau breciile-conglomerat oligomictice; în partea superioară uneori (în sectorul Dîmbovicioara-Fundata) există brecii calcaroase sudate. In sectorul Moeciu-Simon există tipul de succesiune reprezentativ pentru acest litofacies  (succesiunile de pe V. Lungă, V. Livadea, V. Reci, descrise în detaliu de Patrulius (1969, p. 213-215); succesiunea care aflorează pe drumul Moeciul de Jos-satul Cheia (Patrulius, 1969, p. 280-281). Ea are (spre est) 600 m grosime şi în linii mari conţine conglomerate, microconglomerate, gresii şi brecii, conglomeratele constituind elementul principal. Există aspectul comun al conglomeratelor oligomictice dar şi: conglomerate cu matrice abundentă argilo-grezoasă şi cu blocuri (de 0,40-0,50 m diametru) de şisturi cristaline; conglomerat-brecie cu blocuri mari haotice de şisturi cristaline şi uneori de calcare; gresii-conglomerate oligomictice. Acestea se asociază în diferite proporţii. Se adaugă începând din bază dar preponderent în partea superioară a succesiunii, intercalaţiile de gresii cât şi de brecii sau megabrecii cu matrice argilo-grezoasă şi cu blocuri (0,50 m diametru) de şisturi cristaline. De la un profil la altul caracterele litologice şi stratonomice ale succesiunii variază foarte rapid atât pe orizontală cât şi pe verticală. In sectorul Măgura-Bran acest litofacies are aspectul cel mai spectaculos, împreună cu tipurile de roci listate mai sus existând mai multe conglomerate calcaroase cu şisturi cristaline disperse şi local cu blocuri de calcare până la 10 m diametru, iar megabreciile calcaroase sudate ajung la 40 m grosime şi conţin olistolite de calcare masive de dimensiuni gigantice în aflorimentele din jurul Branului  (Patrulius, 1969, p. 213-215); cariera de sub cota 1361 m din versantul nordic al muntelui Măgura ( Ileana Popescu, 1966, p. 168-169, fig. 2).

7.  Referinţa tip(i); Referinţe ulterioare (ii): (i) Acest membru este separat în cadrul Formaţiunii de Braşov şi definit ca unitate litostratigrafică formală de către  Ion în fişa litostratigrafică in extenso, din anul 1999 pe baza datelor din lucrările  Popescu, (1966, pentru masivul Piatra Craiului şi Plaforma Bran) şi Patrulius (1969,  pentru Culoarul Dîmbovicioarei).

8.  Limite: Limita inferioară este de discordanţă unghiulară pe şisturi cristaline sau depozite sedimentare prevraconiene (secţiunea satul Cheia, cf. Patrulius, 1969, p. 280-281); Harta geologică 50,000  foile 110d-Moeciu, 110c-Rucăr, 110b-Zărneşti). Limita superioară, dată de contactul cu Membrul de Râşnov (păstrată în bazinul Văii Cheia), este de continuitate de sedimentare (Patrulius, 1969, p. 211).

9. Conţinut fosil (i); Consideranţii biostratigrfice (ii):  Este cunoscută (pe versantul de nord al Muntelui Ghimbavul), o faună vraconiană (cu Aucellina coquandiana, Parahibolites tourtiae, Lechites gaudini, Hemiphychoceras subgaultinum, Desmoceras aff. latidorsatum) ( Patrulius, 1969, p. 211).

10. Mediul depoziţional: Vezi la fişa pentru Formaţiunea de Braşov.

11. Corelări: In partea de sud  (Depresiunile Rucăr şi Podul Dâmboviţei) a Culoarului Dîmbovicioarei Conglomeratele şi Breciile cu Olistolite substituie lateral  şi de la  sud spre nord Gresiile şi Conglomeratele Oligomictice.

                                                                                               Dr. Jana Ion, 1999