Formaţiunea de Şipoţelu

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii)  Pânza Subcarpatică şi Avanfosa internă, cutată.

3.  Vârsta: Volhynian-Basarabian superior (fără partea terminală a Basarabianului), Sarmaţian, Miocen. (Andreescu, 1972; Munteanu, 1998).

4.  Sinonomie: ”L’horizon marneux ” (Bolgiu, 1944, fide Andreescu în  Papp et al., 1974); ”Horizon marneux (Ciocârdel, 1950) ”; ”Strate cu Cryptomactra ” (Saulea, 1956); ”Complexul pelitic şi complexul argilos-grezos ” (partim) (Andreescu et Papaianopol, 1970); ”Formaţiunea de Tătaru ”, cu membrul: ”Stratele de Dara ” (partim) (Papaianopol, 1992).

5.  Localitatea tip (i); Răspândirea geografică (ii): (i) Valea pârâului Şipoţelu, afluent al pârâului Sărat, care se varsă în râul milcov, comuna Andreiaşu, judeţul Vrancea.  Longitudine: 260 50’E; Latitudine: 450 44’N; (ii) Extindere constantă în întreaga arie subcarpatică dintre Milcov şi Teleajen

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Argile calcaroase, argile calcaroase siltice masive sau fin stratificate, cenuşii, mai rar argilite negre (cu aspect de disodile) sau intercalaţii subţiri de nisipuri sau gresii. Grosimea totală în aria stratotipului este de 380 m (Andreescu et al., în Papp et al., 1974). In aria hipostratotipului, pe valea Dara, grosimea este de peste 750 m in timp ce in alte regiuni (valea Salcia, Anticlinalul Buda-Crăciuneşti) de numai 60 – 75 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Andreescu, 1972. “Stratele cu Cryptomactra  în totalitatea lor (..) sînt cuprinse în zona de curbură în ‘complexul pelitic’ (Andreescu et Papaianopol, 1970) pe care l-am descris şi orizontat cu amănunţime în raza comunei Andreiaşu. Vom denumi acest complex "Stratele de Şipoţelu", de pe pârâul Şipoţelu,..." (Andreescu, 1972, p. 159). Prima hartă geologică (sc.1:50,000) ce consemnează "complexul pelitic" apare în lucrarea  semnată de Andreescu et Papaianopol (1970). Un hipostratotip al acestei formaţiuni a fost propus pe valea Dara, satul Dara (judeţul Buzău) de către Munteanu et al. (1999); (ii) Andreescu et al., în Papp et al., 1974, p. 222).

8.  Limite: In aria stratotipului, limita superioară, cu Formaţiunea de Râmnic, este clară. La hipostratotip limita este cu Calcarul de Istriţa. Depozitele repauzează pe argilele cenuşiu-albicioase care se încheie cu  gipsuri/tufuri ale Formaţiunii de Valea Vizuinei (de vârstă bugloviană) (Munteanu, 1998).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Andreescu (în Papp  et al., 1974, p. 225) prezintă faunele (moluşte, foraminifere, ostracode etc.) din depozitele stratotipului. Munteanu et al., le prezintă pe cele din aria hipostratotipului. Inventare fosile bogate au citat pentru această formaţiune sau pentru cele sinonime: Andreescu et Papaianopol (1970), Papaianopol et. Mărunţeanu (1992, 1993), Munteanu (1998). Caracteristice sunt, în primul rând, speciile  care au fost folosite pentru denumirea unor biozone din cuprinsul acestei formaţiuni, biozone sistematizate de Munteanu (1998). Enumerăm astfel: Mactra eichwaldi Laskarev, Plicatiforma plicata (Eichwald), Chartocardium gleichenbergense (Papp), Varidentella reussi (Bogdanovich), V. sarmatica  (Karrer) (pentru Volhynian) şi Mactra pallasi Baily, M. fabreana d’Orbigny, Tapes ponderosus (d’Orbigny) , Plicatiforma fittoni (d’Orbigny), Calliostoma marginatosinzowi (Kolesnikov), Dogielina sarmatica (Bogdanovich), Porosononion aragviensis (Djanelidze), P. hyalinus Bogdanovich (pentru Basarabian). Datată uneori Volhynian superior – Basarabian mediu (menţionăm că Basarabianul era atunci divizat în inferior, mediu şi superior), şi de cele mai multe ori Volhynian – Basarabian inferior, prezenţa speciei  Plicatiforma fittoni, M. fabreana demonstrează acumularea depozitelor formaţiunii şi în Basarabianul superior (Munteanu, 1998). Referitor la Volhynian menţionăm că Sarmaţianul inferior este divizat în Buglovian = Volhynian inferior (în alte subdivizări în Paratethys) şi Volhynian = Volhynian superior (în aceleaşi subdivizări).

10.  Mediul depoziţional: Prezenţa argilelor calcaroase masive, cenuşii şi mai ales conţinutul fosilifer indică un mediu depozitional de şelf, specia Cryptomactra pesanseris indicând un şelf extern pentru depozitele şi arealele unde a fost identificată.

11.  Corelări: In Depresiunea Getică “Stratele de Valea Morilor” (Marinescu, 1978); în Platforma Valahă Formaţiunea de Ciureşti şi Formaţiunea de Hârleşti (P et al., 1979);  “Argilele cu Cryptomactra”  în Platforma Moldovenească (Ionesi et Ionesi,  1992; Brânzilă, 1997).

                                                                                        Dr. Emilia Munteanu, 2000