1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Pannonică.
3. Vârsta: Pannonian s. str.- superior (= Malvensian superior-Ponţian), eventual şi Dacian + Romanian (Lubenescu et Cornea, 1993, p. 116).
4. Sinonimie: "Formation de Sînnicolau Mare" (Lubenescu et Cornea, op. cit., p. 114).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată. Denumirea formaţiunii după localitatea de la vest de Timişoara, jud. Timiş; (ii) Lubenescu et Cornea (op. cit., p. 114-116 şi figura la p. 112). Formaţiunea este cunoscută la Săcuieni (Nord Oradea), Sînnicolau Mare, Cebza, Lovrin, Tomnatec (lângă Lovrin), Simand (nord Arad), Sîntana, Sînmihaiu German, Sofronea (nord Arad), Gerăuşa (Crişana), Borş, Păţal (nord Oradea), Salonta, Ciumeghiu (nord de Crişu Negru), Arad, Curtici, Zerind, Verşind, Chişineu Criş, Beba Veche, Jimbolia, Timişoara, Roşiori (Oradea).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, groasă de peste 3000 m, este constituită din:
- Un interval inferior de 2-300 m (identificat în zonele Săcuieni-Arad şi Sînnicolau Mare-Lovrin) constă din gresii, argile negricioase, argile marnoase cu moluşte, ostracode, foraminifere.
- Urmează o suită cu marne cenuşii-verzui, marne nisipoase cu concreţiuni calcaroase şi intercalaţii de cărbuni, nisipuri fine, cenuşii. La Sînnicolau Mare unde acest interval a fost traversat între 1050-1740 m, există 17 intercalaţii de cărbuni în intervalul 1180-1550 m, cu grosimi sub 1,5 m. La Roşiori (Oradea) sunt cunoscute 12 strate de cărbuni de 0,2-3 m.
- Partea superioară a formaţiunii a fost traversată de forajul Sînnicolau Mare între 0 şi 580 m şi constă din alternanţe de nisipuri, pietrişuri, marne şi argile.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Lubenescu et Cornea (op. cit., p. 114-116).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contact cu cristalin, Mezozoic, Paleogen şi Badenian. Limita superioară este la contactul cu nisipuri cuaternare.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Bivalve şi foraminifere, ostracode în baza formaţiunii, în argile negre (la Simand, Sofrona, Gerăuşa, Lovrin, Sînnicolau Mare). In succesiunea marnoasă cu cărbuni se găsesc numeroase Paradacne şi ostracode (Borş, Păţal, Săcuieni, Salonta, Ciumeghiu, Simand, Sîntana, Arad, Curtici, Zerind, Verşind, Chişinei Criş, Beba Veche, Sînnicolau Mare, Sînnicoalu German, Tomnatec, Jimbolia, Timişoara) (Lubenescu et Cornea (op. cit., p. 114). Către partea superioară predomină gasteropode şi ostracode. Faciesul cărbunos este de vârstă Ponţian (Paradacna abichi, Congeria digitifera, Viviparus radleri şi ostracode) dar pare a fi şi mai nou în sectorul Roşiori-Oradea. Partea superioară a formaţiunii are o vârstă comprehensivă (Ponţian superior-Dacian-Romanian).
10. Mediul depoziţional: Mediu marin îndulcit în Dacian şi Romanian.
11. Corelări:
Literatura citată
Lubenescu Victoria, Cornea Cornelia, 1993, Le Néogène dans les forages de la Depression Pannonique. Rom. Jour. Stratigraphy, 75, 111-117.