1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);
Unitatea structurală (iii): (iii) Pânza Bucovinică.
3. Vârsta: Hauterivian.
4. Sinonimie: “Gresiile şi conglomeratele de Muncelu” (Popescu et Patrulius, 1964, p. 82); “Grezo-conglomeratele de Muncelu” (Turculeţ, 1971, p. 42); “Conglomeratele de Muncelu” Săndulescu (1973, p. 74).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Muncel, la nord de Pojorîta, jud. Suceava (harta geologică în Turculeţ, 1971); (ii) De la dealul Runcu (Câmpulung) până la Breaza (harta geologică în Turculeţ, 1971), formând o bandă de până la 1 km lăţime (harta geologică în Săndulescu, 1973); Harta geologică 1:200,000, foaia 5-Rădăuți, caroul c2, c3; Harta geologică 1:50,000, foaia 21b-Pojorîta, 22a-Cîmpulung Moldovenesc.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): După Turculeţ (ibidem) grosimea Conglomeratelor de Muncelu depăşeşte 200 m. Acesta dă următoarea descriere: “Din punct de vedere litologic, gresiile sunt destul de grosiere, au matrice calcaroasă. Pe alocuri, ele pot deveni micro-conglomeratice. In spărtură proaspătă, ele au culoare cenuşiu-albăstruie, uneori negricioasă. In stare alterată, culoarea devine gălbui-deschisă, ruginie. Stratele de gresii atingând grosimi de până la 2 m, prezintă fenomene de granoclasare. Spre partea superioară a complexului, se observă o frecvenţă din ce în ce mai mare a conglomeratelor. Acestea conţin elemente remaniate formate din: şisturi cristaline, dolomite, calcare albe triasice, calcare roţoo triasice, marnocalcare aaleniene şi rhaetiene, gresii dure, doggeriene, jaspuri şi fragmente de marnocalcare din stratele cu Atychus, jurasic-superioare. Gradul de rulare descreşte pe verticală, în timp ce mărimea elementelor creşte în acelaşi sens”. (ii) După Popescu et Patrulius (1964, p 82) la nord de Valea Moldovei se trece la depozite argiloase şi grezoase de culoare închisă, comparabile cu Şisturile Negre din zona flişului. La sud de Valea Moldovei în conglomerate sunt intercalate calcare recifale, marne şi gresii marnoase cu Orbitoline şi corali, argile cu blocuri, brecii şi conglomerate, jaspuri cu radiolari, diabaze, klippe de calcare şi diabaze, iar întreaga stivă măsoară circa 1000 m grosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Uhlig (1903, citat de Săndulescu, 1973, p. 74) sau Paul (1876, cf. Turculeţ, idem, p. 42); (ii) (Popescu et Patrulius et al., idem, p. 82-83); Turculeţ (idem, p. 41-42); Săndulescu (1975, p. 74).
8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu Stratele cu Aptychus. Limita superioară neprecizată.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări: Conglomeratele de Muncelu reprezintă un facies heteropic al părţii superioare a Stratelor de Sinaia (Popescu et Patrulius, idem, p. 81).
Literatura citată
Popescu G., Patrulius D., 1964, Stratigrafia Cretacicului şi a klippelor exotice din Rarău (Carpaţii Orientali). AN, 34, 2, 73-118.
Săndulescu M., 1973, Contribuţii la cunoaşterea structurii geologice a Sinclinalului Rarău (sectorul central). D. S. Inst. Geol., 59, 5, 59-87.
Săndulescu M., 1975, Studiul geologic al părţii centrale şi nordice a Sinclinalului Hăghimaş (Carpaţii Orientali). AN, 45, 5-166.
Turculeţ I., 1971, Cercetări geologice asupra depozitelor jurasice şi eocretacice din Cuveta Rarău-Breaza. St. teh.-econ., J10, 133 p., 43 pl.