Formaţiunea de Sălătruc

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Membrul Inferior Salmastru cu Marne, Gresii şi Intercalaţii de Cărbuni; Membrul Superior Marin cu Gresii; (iii) Bazinul Petroşani.

3.  Vârsta: Aquitanian (Egerian terminal-Eggenburgian).

4.  Sinonimie: “Orizontul marno-argilos superior” (Voicu, citat de Răileanu, 1955, p. 199); “Nivelul cu Ostrei” + “Orizontul grezos conglomeratic superior” (Răileanu, 1955, p.199, 200); “formaţiunea burdigaliană” (Popa et al., 1958, p. 150);  “Stratele inferioare de Sălătruc” + “stratele medii de Sălătruc” (Răileanu et al., 1960, Tab. 2 la p. 269); “orizontul burdigalian” +“orizontul marnos-nisipos burdigalian” (Popa et al., 1960, p. 118); “seria productivă (cărbunoasă) superioară” (Drăghindă, 1963, p. 137); “Orizontul cu Arca fichteli” + “Orizontul cu Chlamys gigas” + “Orizontul cu Pholadomya” + “Orizontul cu Fusus burdigalensis” (Negulescu-Culda, 1972, p. 136-142); “Suborizontul IVa şi suborizontul IVb” (Moisescu, în Voicu et al., 1975, p. 288).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Sălătrucului, afluent al Jiului de Est. Formaţiunea constituie un petic puţin alungit de-a lungul văii; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 26-Orăştie. carourile d1, d2 (Savu et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foaia  106c-Lupeni (Berza et al., 1986),Petroşani. nu avem

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Formaţiunea de Sălătruc, cu grosimi variabile (250-600 m; în medie 400 m), este constituită dintr-un interval inferior cu gresii, marne, marno-argile cenuşii şi negricioase, intercalaţii subţiri de cărbuni şi nivele cu Ostrei mari care alternează cu nivele marnoase cu Polymesoda, Pirenella, Melanopsis. Intervalul superior este constituit din alternanţe de gresii cu marne şi marno-argile, urmate de gresii în bancuri groase. La partea superioară a  acestui interval sunt prezente intervale groase  cu faună marină de tip Coruş.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Moisescu (1981, p. 113-116).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul concordant cu Formaţiunea de Lonea. Limita superioară este la contactul discordant (discordanţă unghiulară) cu pietrişuri.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In intervalul stratigrafic inferior al formaţiunii sunt prezente bivalve (Ostrea, Polymesoda, Pirenella, Melanopsis) care indică vârsta Egerian terminal. In intervalul superior este prezentă microfaună cu Operculina cf. complanata, de vârstă aquitaniană (Moisescu, în Voicu et al., 1975). Aceasta privine dintr-un nivel cu Pecten.

10.  Mediul depoziţional: Intervalul stratigrafic inferior s-a acumulat în mediu lagunar în care alternau faciesuri dulcicol-oligohaline şi salmastre. Intervalul stratigrafic superior are în bază faună marină şi salmastră, iar la partea superioară faună marină, eurihalină.

11.  Corelări: Formaţiunea de Sălătruc este corelabilă cu Stratele de Cornu şi cu Stratele de Coruş (Răileanu et Negulescu, 1964, p. 192). Partea inferioară (cea cu marne, gresii şi cu intercalaţii de cărbuni) este corelabilă cu Formaţiunea de Ruseşti (v. fişă litostratigrafică). După Ichim Adina (date inedite, 1958, 1959) nu este la Literatura  asociaţiile de foraminifere şi de macrofaună  permit corelarea Formaţiunii de Sălătruc cu depozitele miocene de la Sebeş Alba şi cu cele din aria Perşani-Brădet.

                                                                                        Geolog Adina Ichim, 1998