Conglomeratele de Horăicioara

1. Statutul numelui: Formal, valid.

2.Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membru al Stratelor de Cuejdiu; (iii) Pânza Cutelor Marginale (Moldavide).

3. Vârsta: Paleocen inferior (Danian) (Ion et al., 1985, p. 131).

4. Sinonimie: ”Conglomeratele de Horăicioara” (Mirăuță et Mirăuță, 1964, p. 136); ”Horăicioara conglomerates” (Ion et al., ibidem).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Horăicioara, afluent stâng al văii Almaşului, la vest de mănăstirea Horaiţa; (ii) Dealul Uşa Almaşului şi Dealul Ţiganca (Mirăuţă et Mirăuţă, ibidem); Micu (1976a). Harta geologică 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamț, caroul b2; Harta geologică 1:50,000, foaia 35d-Crăcăoani.

6. Secţiunea tip: Stivă sedimentară de 100 m grosime, constituită din strate de 0,3-3 m grosime, de conglomerate. Conglomeratele conţin galeţi de 1-5 cm diametru, constituiţi din roci verzi, fragmente de şisturi negre, galeţi resedimentaţi intraformaţional de calcare argiloase şi marne. Cimentul este calcaros, recristalizat. Intre stratele de conglomerate se intercalează gresii cenuşii, calcaroase, calcare argiloase alb-verzui şi marne verzui (Mirăuţă et Mirăuţă, ibidem).

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe  (ii): (i) Mirăuţă et Mirăuţă, ibidem; (ii) Ion et al., ibidem.

8. Limite: Limita inferioara se află la contactul cu Stratele de Lepşa. După Joja et al. (1968b, p. 23) Conglomeratele de Horăicioara s-ar situa spre partea superioară a Stratelor de Lepşa. Limita superioară la contactul cu Stratele de Runcu (Micu, 1976a, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 35d-Crăcăoani).

9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: ostreide, belemniţi, prisme de inocerami, fragmente de alge roşii. Din intercalaţiile de calcare şi marne provin globigerine şi globotruncane.

10. Mediul depoziţional: Marin de mică adâncime.

11. Corelări: