Conglomeratele de Brezoi, sensu Popescu-Voiteşti

1. Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică (Bazinul Brezoi-Titeşti).

3. Vârsta: Campanian-Maastrichtian. După alte opinii Senonian superior-Lutețian.

4. Sinonimie: “Le conglomérat de Brezoi” (Popescu Voiteşti, 1911, p. 311; 1956, p. 16); “Conglomeratele de Brezoi” (Popescu Voiteşti, 1918, p. 15; Ghika-Budeşti, 1958, p. 71); pro parte “brèche de Brezoi” (Mrazec et Murgoci, 1898, p. 14, citaţi de Popescu Voiteşti, 1911, p. 308 şi Hann et Szász, 1981, p. 249); “Formaţiunea de Brezoi” (Szasz, 1976, p. 196).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) (i) Zona de confluenţă Lotru-Olt la Brezoi (Popescu Voiteşti, 1918, p. 16); (ii) De la vest de Olt (între V. Călineşti şi Brezoi), spre est de Olt până la V. Doamnei, pe o distanţă de 35 km şi o lăţime de 6-12 km; Valea Doabrei, la Brezoi, V. Beţelului, V. Şuşula şi V. Călineştilor.  (Harta geologică 1:100,000 în Ghika-Budeşti, 1958; v. și harta geologică în Popescu Voiteşti (1918 şi p. 16); harta geologică în Szsáz (1976). Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 27-Sibiu, caroul d1; Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 108c-Mălaia (Savu et al., 1977).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Popescu Voiteşti (1918, p. 16) descrie strate groase, compuse din galeţi de talie “mijlocie şi mare, de gnais cu biotit, mai rar gnais de Cozia, de micaşisturi cu granaţi mari, roci pegmatitice şi blocuri mici şi mari de un calcar recifal compact, uneori puţin grezos, de culoare albă gălbuie, roşietică, sau cenuşie. Totul este cimentat prin o masă grezoasă, micacee, fin conglomeratică, puţin calcaroasă”. Spre partea superioară a stivei apar blocuri şi stânci întregi de 18-20 m lungime şi 10-15 m grosime, de calcare fosilifere. In conglomerate Popescu Voiteşti a găsit doar hippuriţi rulaţi şi fragmente de ostreide; (ii) Popescu Voiteşti (1918, p. 17); Ghika-Budeşti (1958, p. 71) descrie megabrecii din blocuri mari, colţuroase, de gnais ocular, micaşisturi cu biotit şi blocuri de mai mulţi metri cubi de calcare fosilifere coniacian-santoniene. Matricea breciilor este nisipoasă. Grosimea acumulării este greu de estimat.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu Voiteşti (1910, p. 307-314); (ii) Popescu Voiteşti ( 1918, p. 15-32; 1956, p. 15-17).

8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Brecia de Brezoi (V. Călineştilor, afluent drept al Oltului la N de Călineşti) şi la Albioara (sud Călineşti) precum şi la izvoarele Lotrişoarei, Cârligea, gura V. Puturoşiţa, V. Turnu la mănăstirea Stânişoara (Ghika-Budeşti, 1958, p. 70).

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Din blocurile de calcare Redlich (1899, citat de Ghika-Budeşti, 1958, p. 70) a identificat fosile coniacian-santoniene. Lista cu faună recifală bogată, de vârstă senonian superioară este este dată de Popescu Voiteşti (1918, p. 17).

10. Mediul depoziţional: Acumulare torenţială şi conuri de dejecţie de taluz continental (Ghika-Budeşti, 1958, p. 71). Acumularea are caracter de megabrecie rezultată din alunecarea pe taluz a unor pachete de roci (Mrazec, 1904, citat de Ghika-Budeşti, 1958, p. 71). Blocurile de calcare fosilifere recifale din conglomerate s-au desprins dintr-o cordilieră a Gnaisului de Cozia, prăbuşindu-se în bazinul în care se acumulau conglomeratele.

11. Corelări: