Formatiunea de Rîmnic

1.  Statutul numelui: In uz.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică (Flancul intern al Avantfosei Carpatice (zona cutelor diapire).

3.  Vârsta: Basarabian superior – Chersonian ( = Sarmaţian superior).

4.  Sinonimie: Stratele de Rîmnic (în parte).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i): Valea Rîmnicului Sărat, judeţul Vrancea; (ii) Subcarpaţii Munteniei. Cursul superior al Cricovului Sărat şi al văii Nişcovului, dealul Istriţa şi o arie restrânsă la nord de râul Buzău (la nord de Bădila).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Partea inferioară a formaţiunii este dominată litologic de argile nisipoase, nisipuri şi gresii. Spre partea superioară faciesurile calcaroase devin mai frecvente, iar la nivelul Chersonianului acest facies este dominant. In zona Apostolache – Buda – Crăciuneşti, în jumătatea inferioară a formaţiunii, predomină silturile argiloase şi nisipurile însoţite de gresii şi, mai rar, de calcare. In zona Lapoş – Ruşavăţ sunt prezente la acest nivel argile siltice şi nisipuri, facies similar cu cel din zona Tisău – Măgura unde apar însă şi gresii. In zona Vispeşti – Dara însă argilele pot trece lateral la un facies calcaros sincron (Bassarabian superior). Partea superioară a formaţiunii (de vârstă chersoniană) este însă alcătuită aproape în exclusivitate din calcare.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Munteanu E. (1998); (ii) Andreescu (1972); Andreescu (1973); Andreeescu et al (1974). nu avem la Literatura,

8. Limite: Se dispune peste depozitele Formaţiunii de Şipoţelu cu care însă se şi îndinţează prin treceri laterale la nivelul Basarabianului superior (deci la partea inferioară a Formaţiunii de Rîmnic). La partea superioară este substituită lateral, către finele Chersonianului, de către Formaţiunea de Valea Ciomegii, însă poate suporta şi direct depozite ale Formaţiunii de Pârâul Sărat, de vârstă meoţian inferioară.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Macrofauna formaţiunii are foarte multe specii comune cu cele care au fost determinate la nivelul Formaţiunii de Şipoţelu, specii caracteristice subetajului Bessarsabian (Bassarabian). Se remarcă mai ales genurile Obsoletiforma, Mactra şi Calliostoma, alături de care mai pot fi amintiţi taxonii Musculus, Modiolus, Plicatiforma, Tapes, Donax, Gibbula, Pirenella, Hydrobia, Duplicata, Acteocina, Retusa şi alţii. Dintre foraminifere se remarcă genurile Porosononion şi Bolivina.

10. Mediul depoziţional: Marin, salmastru, cu acumulări în condiţii litorale şi deltaice în timpul sedimentării primei părţi a formaţiunii (în Basarabianul superior) şi condiţii de platformă carbonatică în timpul sedimentării părţii superioare a acesteia (în cursul Chersonianului).

11. Corelări: Formaţiunea de Rîmnic substituie practic în acelaşi areal Calcarul de Istriţa (Papaianopol, 1992), separat ca membru al Formaţiunii de Tătaru. In acelaşi timp însă nu poate fi corelată cu Stratele de Rîmnic, de la care a luat doar numele, fiind sincronă doar cu partea inferioară a acestora. In schimb poate corespunde stratigrafic cu primul membru al Formaţiunii de Milcov, aşa cum figurează în schema elaborată de Marinescu et al. (1998) – Membrul de Rîmnic.

                                                                                                    M. Ţicleanu, 2011