Conglomeratele de Bîrnadu

1.  Statutul numelui: Formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii);

Unitatea structurală (iii): (iii) Formaţiune posttectogenetică peste Pânza de Hăghimaş şi peste Pânza Bucovinică.

3.  Vârsta: Vraconian-Cenomanian.

4. Sinonimie: “Conglomeratele de Bîrnadu” (Săndulescu, 1969, p. 247); “Vraconian-Cenomanian (Conglomeratele de Bîrnadu)” (Săndulescu, 1975, p. 113).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cătunul Bîrnadu, pe versantul nordic al Văii Bicaz, jud. Harghita (v. hărţile geologice în Săndulescu, 1969, 1975); (ii) Muntele Criminiş, Muntele Munticelu, Muntele Ciurgău, Muntele Jidanului (toate la nord de Valea Bicazului). La sud de Valea Bicazului apar la Muntele Surduc, la localitatea Trei Fîntîni, Muntele Vete, izvoarele Pârâului Vete şi ale Pârâului Bicăjel, versantul estic al Muntelui Piatra Crăpată şi bazinul superior al Văii Javardi; hărţile geologice în Săndulescu, 1969, 1975. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 12-Toplița, caroul c4 (Alexandrescu et al., 1968, 1968a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) După Săndulescu (1969, p. 247) Conglomeratele de Bîrnadu sunt de două tipuri litologice:

“Un prim tip este reprezentat de conglomerate bogate în fragmente de cuarţ şi şisturi cristaline. In acest tip fragmentele de calcare şi dolomite sunt subordonate. Cimentul (!) acestor conglomerate este grezos. In unele sectoare se intercalează gresii moi cu cuarţ şi şisturi cristaline. Al doilea tip de conglomerate este caracterizat de abundenţa elementelor de calcar care ajung uneori la dimensiuni impresionante formând adevărate megabrecii. Acestea provin din fragmentarea prin eroziune a pînzei Hăghimaşului sau prin erodarea unei părţi a formaţiunii de Wildflysch”.

Săndulescu (1975, p. 114-115) arată că tipurile de roci resedimentate în Conglomeratele de Bîrnadu sunt: calcare cenuşii, albicioase, roşii, kimmeridgiene, tithonic-neocomiene şi urgoniene; dolomite triasice, calcare nisipose medoi-jurasice, bazalte (diabaze şi melafire), şisturi cristaline epizonale şi mezozonale. La Muntele Munticelu blocurile de calcare tithonic-neocomiene şi urgoniene au dimensiuni de 200-50.000 metri cubi. Grosimea Conglomeratelor de Bîrnadu este de 600-700 m (Săndulescu, op. cit., p. 116).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Săndulescu (1969, p. 247); (ii) Săndulescu (1975, p. 113-116).

8.  Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu Formaţiunea de Wildflysch a Pânzei Bucovinice şi cu Pânza de Hăghimaş din jumătatea nordică a Munţilor Hăghimaş. Limita superioară este neprecizată.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Microfauna cu Rotalipora ex gr. cushmani-turonica, R. appeninnica balernaensis,

R. greenhornensis indică vârsta Vraconian-Cenomanian (Jana Săndulescu, 1969, p. 321).

10. Mediul depoziţional: Eroziv, care a determinat detaşarea unor blocuri din masa Pânzei de Hăghimaş şi resedimentarea lor pe distanţe limitate.

11. Corelări: Faciesul Conglomerateloe de Bîrnadu este prezent şi în Masivul Postăvaru, Culoarul Vlădeni, Munţii Perşani, Sinclinalul Glodu şi Munţii Bârgăului Săndulescu (1975, p. 116).