1. Statutul numelui:
2.Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează(i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membrul superior al Formaţiunii de Bobu; (iii) Pânza de Bobu (Dacide Externe).
3. Vârsta: Albian superior.
4. Sinonimie: “Fliş micaceu cu siderite” (Săndulescu et al., 1989, p. 6).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Teleajen, la Cheia, amonte de confluenţa pâraielor Cioburi şi Zăganu şi pe aceste pâraie (Popescu, 1958, p. 173 şi harta geologică de la fig. 2). Partea superioară este bine deschisă pe p. Zăganu, la mănăstirea Cheia; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 28-Braşov, caroul d4; p. Bobu, p. Grohotiş, amonte de confluenţa lor.
6. Secţiunea tip; variaţii de facies: Alternanţă des repetată de gresii şi marne foarte bogate în mică, de culoare cenuşie-argintie (în stare uscată) sau plumburie-negricioasă (în stare umedă). Constituie un facies foarte caracteristic şi constant. Spre partea inferioară a succesiunii se remarcă gresii groase, dure, ce ies puternic în relief. Spre partea superioară gresiile sunt subţiri, moi şi alternează repetat cu marne. Gresiile sunt slab curbicorticale şi au rare hieroglife. Intercalaţii subţiri de marne tari, gălbui-portocalii, sideritice, sunt prezente mai frecvent spre partea superioară. Săndulescu et al. (1989, p. 6) caracterizează astfel acest membru al Formaţiunii de Bobu: “…alternanţă ritmică de: gresii cenuşii, în general subţiri, foarte muscovitice, cu laminaţie oblică sau convolută, marne cenuşii şi ele micacee; argile cenuşii uneori cu tentă verzuie. Intre aceste roci se intercalează marne calcaroase, sideritice.”
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Popescu (1958, p. 173-174).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Complexul gresiilor masive şi conglomeratelor. Pe p. Zăganu, la mănăstirea Cheia, partea superioară a Complexului marno-grezos, micaceu, cu siderite trece gradat la marne calcaroase în faciesul Seriei de Dumbrăvioara. Asemenea relaţii sunt vizibile pe tot flancul intern al Sinclinalului Măgura Nebunii-Pridvarea.
9. Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Amonoţi (Hamites), belemniţi (Neohibolites cf. Minimus), inocerami de talie mică.
10. Mediul depoziţional: Marin.
11. Corelări: Complexul marno-grezos, micaceu, cu siderite este situat la acelaşi nivel stratigrafic cu Gresia de Sita-Tătaru a Seriei de Teleajen.
Literatura citată
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M., Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968a, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă 68 p.
Popescu Gr., 1958, Contribuţii la stratigrafia flişului cretacic dintre valea Prahovei şi valea Buzăului cu privire specială asupra văii Teleajenului. Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 3, 3-4, 159-199.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport Fond Geologic I.G.R., 66 p.