1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (ii) Membrul Calcarelor superioare cu Pahiodonte; (iii) Apusenidele Nordice, Unitatea de Bihor (Munţii Pădurea Craiului).
3. Vârsta: Albian.
4. Sinonimie: “complex detritic glauconitic”(Bordea et Istocescu, 1970, p. 54); “Complexul gresiilor glauconitice şi al calcarelor superioare cu pahiodonte” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 209).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Vestul Munţilor Pădurea Craiului (v. Bordea et Istocescu, 1970, p.54-55).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 209) dă următoarea descriere: “Complexul gresiilor glauconitice şi al calcarelor superioare cu pahiodonte, gros de 700 m..., cuprinde o alternanţă pararitmică de gresii cuarţoase grosiere până la conglomeratice, de gresii fine până la siltite marno-argiloase, în parte glauconitice, de şisturi marno-argiloase, negricioase, de conglomerate, de calcare detritice cenuşii închis până la negre, în parte grezose, bioclastice, lumaşelice, cu fragmente de pahiodonte şi corali sau bogate în orbitoline. Acest complex cuprinde şi câteva intercalaţii puternice de calcare cenuşii cu pahiodonte de talie mare (calcarele superioare cu pahiodonte).”. Partea terminală a succesiunii cuprinde gresii, siltite, calcare parţial grezose cu orbitoline, nerinei şi glauconit şi intercalaţii de şisturi argiloase roşii şi verzi.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 209, 212).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Stratele de Ecleja (Mantea, în Baltres et Mantea, 1995, p. 57, fig. 10). Limita superioară este erozivă.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): După Patrulius (în Ianovici et al., 1976, p. 212) rari amoniţi (Puzosia), bivalve, gasteropode (Nerinea gaultina, Bactoplyxis dolomieui) în gresiile argilo-marnoase. In Calcarele Superioare cu Pahiodonte sunt abundente miliolide şi alge (Neomeris, Pseudoepimastopora, Boueina şi Coptocampylodon fontis (= Carpathoporella fontis). Este posibil ca partea terminală să conţină amoniţi (Dipoloceras bouchardianum, Histeroceras varicosum) ai Albianului superior, semnalaţi din sudul Munţilor Pădurea Craiului.
10. Mediul depoziţional: Bazinal.
11. Corelări:
Literatura citată
Baltres A., Mantea G., 1995, Sedimentologic evolution of Bihor Carbonate Platform (Northern Apuseni Mountains – Romania). Travaux ICSOBA, 22, 24, 43-59.
Bordea S., Istocescu D., 1970, Contribuţii la studiul stratigrafic al Cretacicului (Neocomian-Turonian) din partea vestică a Munţilor Pădurea Craiului. D.S. Inst. Geol., 55, 4, 49-57.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.