Complexul Calcaros Cenuşiu Stratificat

1.  Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Sudice (Zona Curechiu-Stănija a Unităţii de Căpâlnaş-Techerău).

3. Vârsta: Apţian inferior (Bordea et al., 1970, p. 41, pe baza criteriilor geometrice şi asemănării litologice cu Stratele de Valea Dosului).

4. Sinonimie: “Couches de Valea Dosului” (Ghiţulescu et Socolescu, 1941, p. 35, cf. Bordea et al., 1970, p. 40).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Porcului, amonte de ultimele case ale satului Curechiu, în sud-estul Munţilor Metaliferi (Bordea et al., 1970, p. 40 şi harta 1.50,000, care însoţeşte lucrarea); (ii) Pe harta geologică din lucrarea Ghiţulescu et Socolescu (1941) formaţiunea apare figurată, în parte, drept Strate de Căbeşti (Bordea et al., 1970, p. 40). Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 17-Brad, caroul d4 (Bleahu, et al., 1967); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 73d-Brad (Bordea et Borcoș, 1972).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Cu o grosime de 200 m, Complexul, uşor cutat (cu flancurile cutelor uşor înclinate, 20-25o), apare dispus discordant peste Stratele de Curechiu în ambii versanţi ai Văii Porcului. El “este constituit preponderent din calcarenite şi calcirudite dispuse în bancuri de 10-30 cm.... în baza complexului apar calcarenite ce trec treptat la partea superioară la calcirudite, apoi la calcare pelagice sau marne argiloase cu nuanţă slab violacee. Succesiunea nu poate fi caracterizată ca fiind ritmică. rar apar mecanoglife. Secvenţele grosiere sunt constituite dintr-o matrice calcarenitică în care sunt prinşi galeţi de calcare cu dimensiuni de 1-15 cm. Galeţii, rotunjiţi sau semirotunjiţi sunt constituiţi în principal din calcare pseudoolitice jurasic superioare, din diabaze verzi sau violacee foarte alterate ce contrastează cu culoarea cenuţiu-albăî a calcarelor, sau din silicolite. Elementele de eruptiv bazic apar sporadic sau se concentrează pe anumite zone ale aceluiaşi strat dând în acest caz o culoare verzuie sau violacee rocii... Calcarenitele au un ciment calcitic în care sunt prinse pseudoolitele. Granulele de cuarţ, semirulat, ies în relief mai ales pe capetele stratelor expuse eroziunii” (Bordea et al., 1970, p. 40). Complexul este străbătut de diaclaze umplute cu calcit. Orientarea diaclazelor perpendiculare pe strat este N40oE.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Bordea et al. (1970, p. 40-41).

8. Limite: Limita inferioară, dicordantă, este la contactul cu Stratele de Curechiu. Limita superioară este la contactul cu SeriaVărgată, apţian superior-albiană (Bordea et al., 1970, fig. 1 la p. 38).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Sunt citate Orbitoline apţiene de Papp şi de Mücke (în Bordea et al., 1970, p. 40).

10. Mediul depoziţional: Marin în care s-a acumulat material calcaros remaniat de pe pantele recifilor dinspre NV (Caraci-Vălişoara) sau SE (Techereu-Ardeu).

11. Corelări: Formaţiunea este corelabilă cu Stratele de Valea Dosului din zona Zlatna. Spre deosebire de acestea din urmă Complexul Calcaros Cenuşiu Stratificat “conţine mai puţine intercalaţii fine şi mai puţin material psamitic şi psefitic cuarţos sau feldspatic” (Bordea et al., 1970, p. 41).