1. Statutul numelui: Formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Braşov - Membru al Grupului de Piatra Craiului; (iii) Carpaţii Orientali - Unitatea de Braşov-Leaota, Sinclinoriul Dîmbovicioara.
3. Vârsta: Berriasian - Valanginian.
4. Sinonimie: ”Calcarul de Cheile Dîmbovicioarei” (Patrulius et al., 1980, p. 12).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Profilul între Podu Dîmboviţei şi Dîmbovicioara (v. harta geologică în Patrulius, 1969); (ii) Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 28-Brașov, caroul d1 (Patrulius et al., 1967, 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 110c-Rucăr (Dimitrescu et al., 1971).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Calcarul de Cheile Dîmbovicioarei este stratificat în bancuri decimetrice-submetrice, gros de până la 400 m. El este principal micritic şi granulo-micritic. După Patrulius (în Patrulius et al., 1980, ibidem) “Calcarul de Cheile Dîmbovicioarei este în principal constituit din micrite şi varietăţi granuli-micritice, acestea din urmă fiind disociate prin sparit, cu laminaţie fenestrală, cu benzi peletale înglobând mici oncolite şi noduli porostromatici. Acelaşi interval cuprinde nivele sporadice cu oolite deseori fragmentare şi regenerate, rareori nivele bioclastice cu ciment sparitic ”. Calcarul de Cheile Dîmbovicioarei conţine rare macro şi microfosile cu excepţia nodulilor porostromatici. In sudul Culoarului Dîmbovicioarei spre partea terminală a Calcarului de Cheile Dîmbovicioarei, pe câteva zeci de metri apar piese de echinoderme şi alte microfosile. In restul succesiunii rarele intervale cu foraminifere conţin miliolide, iar resturile de echinoderme lipsesc; (ii) La sud de Muntele Ginvala, în partea centrală a Culoarului Dîmbovicioarei, Calcarul de Cheile Dîmbovicioarei cu grosime de numai câteva zeci de metri. In cuprinsul acestei entităţi litostratigrafice Patrulius (în Patrulius et al., idem, p. 14) a semnalat o discontinuitate vizibilă pe versantul nordic al Padinei Braşoavei, într partea berriasiană şi cea valanginiană cu Pseudotextulariella salevensis.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Patrulius et al., 1980, idem, p. 11-14).
8. Limite: Limita inferioară este de tranziţie la Calcarul Masiv Superior. Limita superioară este marcată de o discontinuitate, greu de identificat, la contactul cu Formaţiunea de Dîmbovicioara. Aceasta este mai evidentă pe versantul nordic al Padinei Braşoavei (Horstul Urdăriţa), pe marginea drumului Câmpulung - Braşov (Patrulius în Patrulius et al., 1980, idem, p. 12).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Partea terminală a Calcarului de Cheile Dîmbovicioarei (la Podu Dâmboviţei, la ieşirea din cheile superioare ale Dâmboviţei, Cetatea Neamţului, Padina Braşoavei) conţine Trocholina alpina, T. elongata, Pseudotextulariella salevensis, Pfenderina, Paracoskinolina indicând o vârstă valanginiană (Patrulius în Patrulis et al., 1980, idem, p. 13).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Dimitrescu R., Patrulius D., Popescu Ileana, 1971, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 110c-Rucăr.
Patrulius D., 1969, Geologia Masivului Bucegi şi a Culoarului Dâmbovicioara. Ed. Academiei Rom., 321p.
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M.,
Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968, Harta geologică a României, scara
1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă, 68 p.
Patrulius D., Antonescu E., Avram E., Baltres A., Dumitrică P., Iordan Magdalena, Iva Mariana, Morariu Alexandra, Pop Gr., Popa Elena, Popescu Ileana, 1980, Studiul petrologic şi biostratigrafic complex al formaţiunilor jurasice şi neocomiene din Carpaţii româneşti şi Dobrogea în vederea evaluării potenţialului de resurse minerale. Sectorul Leaota-Braşov-Munţii Perşani. Raport, F. G., 132 p.