1. Statutul numelui: Informal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor; (iii) Munții Apuseni de Nord - Unitatea de Bihor (Munţii Pădurea Craiului şi Munţii Vlădeasa-Bihor); Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Vălani).
3. Vârsta: Barremian-Apţian inferior.
4. Sinonimie: “Calcarul cu pachiodonte inferior” (Patrulius et al., 1974, p. 18; Patrulius în Ianovici et al., 1976, p. 209); “Calcaire à pachyodontes” (Popa, 1981, p. 247); “Calcarul cu Pachiodonte” (Patrulius et al., 1982, p. 71); “Le calcaire inférieur à pachiodontes” (Bordea et Bordea, 1987, p. 50; Popa, ibidem).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i); (ii) Cornet-Valea Poieni-Groapa Popii, sector Brejeşti (10 m grosime), cursul mijlociu al Văii Vida (confluenţa cu pârâul Gruieşul); vest de Anticlinalul Carpen – sectoarele Sclavul Pleş, Răcaş, Vida-vest, Măgura Lăzuranilor (est de Dealul Farcu) (aicia are 350 m grosime); Sectoarele Secătura şi Măgura din sudul Munţilor Pădurea Craiului. Popa (1981, p. 247 şi Popa în Patrulius et al., 1982, p 71) citează prezenţa formaţiunii în Grabenul Remeţi. Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2 (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare (Bordea et al., 1986).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Nu a fost desemnată o secţiune tip. Patrulius (în Ianovici et al., ibidem) dă următoarea definiţie: “Calcarul cu pahiodonte inferior (250-350 m) este cenuşiu deschis până la alb, stratificat în bancuri de 50-100 cm, reprezentat în majoritate de micrite şi pelmicrite până la pelsparite, deseori cu mici enclave de calcit larg cristalizat (“birds-eyes”). Ca varietăţi subordonate se mai întâlnesc în acelaşi interval: calcare intrasparitice, în parte oolitice, cu Cayeuxia (Valea Vida); organoclastice, sparitice sau micritice; oobiomicritice sau oobiosparitice cu oolite superficiale.”. Patrulius (în Patrulius et al., 1974, idem, p. 19) menţionează: “Foarte caracteristice sunt micritele şi pelsparitele cu mici ochiuri de calcit larg cristalizat (“birds-eyes”), în special cele la care aceste ochiuri de culoare mai închisă decât restul, se prezintăa aliniate în şiruri apropiate, paralele cu suprafeţele de stratificaţie”. Acelaşi autor menţionează variaţii de facies în diferite sectoare ale Munţilor Pădurea Craiului (Cornet-Valea Poienii; în cursul mijlociu al Văii Vida; în zona de la vest de Brahianticlinalul Carpen; în sectorul Răcaş). In sectorul Măgura Lăzuranilor Popa (ibidem) descrie aspecte din Grabenul Remeţi.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Patrulius (în Patrulius et al., 1974, idem, p. 18-24); (ii) Patrulius (în Ianovici et al., 1976, ibidem); Bordea et Bordea (idem, p. 50-51).
8. Limite: Limita inferioară este la contactul cu Calcarul cu Gasteropode sau cu Calcarul de Albioara (Bordea et Bordea, idem, fig. 2 la p. 50) ori cu bauxite. In Unitatea de Vălani pare a sta direct peste calcare tithoniene fapt ce ar indica continuitate de sedimentare Tithonian-Neocomian (Patrulius et al., idem, 1974, p. 23). Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Ecleja. In sectorul Cornet-Valea Poienii are loc tranziţia ascendentă gradată la calcare cafenii, puţin marnoase cu numeroase orbitolinide.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Macrofaună săracă cu Requienia minor, ?Matheronia, ostreide, limide, pectinide, brahiopode (Sellithyris sella), hidrozoare (Chaetetopsis favrei). Pahiodontele se concentrează în nivele. Microfauna cuprinde foraminifere bentonice, îndeosebi miliolide, trocholine, orbitolinide primitive (spre bază) şi evoluate (la nivele superioare), dasicladacee (Salpingoporella dinarica, Actinoporella podolica, Pianella genevensis, Bacinella irregularis, Carpatoporella fontis, entroce, radiole, fragmente de corali solitari, gasteropode, thecideide.
10. Mediul depoziţional: Mediu tip back-reef sau offshore bank (Baltres et Mantea, 1995, p. 56).
11. Corelări:
Literatura citată
Baltres A., Mantea G., 1995, Sedimentologic evolution of Bihor Carbonate Platform (Northern Apuseni Mountains – Romania). Travaux ICSOBA, 22, 24, 43-59.
Bordea S., Bordea Josefina, Mantea G., Costea C., 1986, Harta geologică scara 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare.
Bordea S., Bordea Josefina, 1987, Note préliminaire sur la présence des Orbitolinidés primitifs du Calcaire d’Albioara (au sud de Pădurea Craiului, Monts Apuseni). D. S. Inst. Geol., 72-73, 4, 45-53.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Patrulius D., Mantea G., Bordea S., Bordea Josefina, Popa Elena, Ştefănescu M., 1974, Studiul de sinteză al formaţiunilor tithonice şi barremiene din Autohtonul de Bihor, între: Crişul Repede şi Someşul Cald în vederea descoperirii de noi perimetre purtătoare de zăcăminte de bauxită. Raport, F. G., 28 p.
Patrulius D., Popa Elena, Tomescu Camelia, Popescu Ileana, Iordan Magdalena, Pop G., Panin Ştefana, Bordea S., 1982, Cercetări biostratigrafice pentru corelarea formaţiunilor mezozoice. Formaţiuni jurasice şi neocomiene din Apusenii de Nord. Raport, F. G., 117 p.
Popa Elena, 1981, La biostratigraphie des formations mésozoiques de la partie orientale de Pădurea Craiului (Monts Apuseni). AN, 58, 203-282.