Formaţiunea de Racovăţ

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Bahna-Orşova.

3.  Vârsta: Badenian superior.

4. Sinonimie: "Complexul de nisipuri şi pietrişuri" (Marinescu et Marinescu, 1962) cuprinzând doi membri, numiţi după litologie „Nisipuri” şi „Pietrişuri”.

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Racovăţ, jud. Mehedinţi; (ii) Formaţiunea ocupă cea mai mare parte a Bazinului Bahna, grosimea sa depăşind 800 m, din care 300-400 m sunt dominaţi de nisipuri iar aprox. 500 m, din jumătatea superioară, sunt dominaţi de pietrişuri.

6. Secţiunea tip(i); Variaţii de facies (ii): (i) „Partea inferioară a acestui complex este constituită în general din nisipuri, pietrişurile predominând la partea lui superioară. Complexul menţionat cuprinde şi o intercalaţie de cinerit, cu valoare de nivel reper” (Marinescu et Marinescu, 1962, p. 187-188). Secţiunea cea mai caracteristică se află în jumătatea de SW a bazinului, în sectorul comunei Racovăţ, către Orşova. Formaţiunea, dominant detritică, se evidenţiază a fi torenţială, ţinând seama de stratificaţia oblică şi de litologia grosolană, înglobând chiar galeţi decimetrici, rupţi din terenurile acumulate anterior perioadei de colmatare a bazinului, formaţiunea cuprinde depozite torenţiale şi de apă dulce, sau terestre, dovadă cele câteva cochilii de Planorbis, alături de Helix şi oasele de Lacerta, pe care le înglobează. Separarea litologică a terenurilor acestei formaţiuni, ar putea sugera separarea în cuprinsul ei a doi membri între care s-ar încadra şi al treilea, acela constituit dintr-un banc de tufite, cu grosime cuprinsă între 0,6 - 1,5 m. Constanţa acestuia ar putea fi un argument în a-l considera unul dintre membrii acestei formaţiuni.

7. Referinţe tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Marinescu et al. (1998, tab. IV) nu avem p.; (ii)  Marinescu et Marinescu (1962, p. 187-188).

8. Limite: Fiind o formaţiune care se încadrează într-o suită de depozite dintr-un bazin bine conturat, limita inferioară se trasează destul de uşor de urmărit, în tot lungul bazinului, din valea Mala (Ogradena), în sud-vest, până la falia Bahnei, în nord-est, falie ce o retează clar. Limita superioară, la contactul cu Formaţiunea de Tufări, este de asemenea uşor de urmărit, fiind la baza unor pietrişuri bogate în faună sarmaţiană.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Prezenţa rarelor cochilii de Planorbis şi de Helix, alături de câteva oase de Lacerta (o mandibulă şi un femur) arată clar caracterul continental al formaţiunii.Vârsta se apreciază prin poziţia litostratigrafică a formaţiunii: ea se apreciază ca fiind în continuitate de sedimentare peste Formaţiunea de Ilovăţ; aceasta, fiind biostratigrafic dovedită badeniană, formaţiunea care o succede, în continuitatea de sedimentare, este clar tot badeniană; având în vedere că deasupra sa urmează, tot în continuitate, o formaţiune sarmaţiană, rezultă că Formaţiunea de Racovăţ  trebuie să aparţină Badenianului superior.

10. Mediul depoziţonal: Mediul a fost continental, lacustru, dulcicol. Stratul continuu de tufit, cu grosime constantă, este un nivel reper corelabil cu acela din terenurile marine badeniene din Oltenia vestică, bine precizat biostratigrafic, cu faună, făcând astfel posibilă corelarea depozitelor marine, bine datate biostratigrafic, cu depozite continentale contemporane, dintr-un cu totul alt mediu.

11. Corelări: Criteriile de corelare nu pot fi decât cele oferite de modul de sedimentare şi stratul reper de tufit. Astfel Formaţiunea de Racovăţ din Bazinul Bahna, este corelabilă cu Formaţiunea marină badenian superioară din partea vestică a Bazinului Dacic, anterioară Formaţiunii de Valea Morilor, respectiv cu Formaţiunea de Drajna (Marinescu et al. 1998, tab.I).