Formaţiunea de Podu Morii

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Litofaciesul Bituminos cu Gresie de Kliwa (Săndulescu et al., 1995 a); (ii) Pânza de Tarcău, Moldavide.

3.  Vârsta: Oligocen superior (Chattian) – Miocen inferior (Aquitanian – Burdigalian inferior) (Săndulescu et al., 1995a).

4.  Sinonimie: ”stratele de Podul Morii” (Popescu, 1952), emend. Formaţiunea de Podu Morii (Săndulescu et al., 1995b).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii); (i) Valea Teleajenului, în sudul oraşului Vălenii de Munte; (ii) Subcarpaţii Munteniei.

6.  Secţiunea tip: Descrierea originală: “marne cenuşii cu dese intercalaţii de gresii micacee şi gresii fine calcaroase, pronunţat curbicorticale şi cu hieroglife. Constant apare un banc de tuf grezos, cu biotit, gros de 0,60-1 m. Spre NE, în regiunea Chiojdul Mare, aceste strate sunt invadate de puternice intercalaţii de gresii micacee, grosiere, moi…Denumirea este dată de W.Teisseyre, dar am definit prin ea numai pachetul de depozite descrise mai sus, spre deosebire de acest autor care reunea aici şi pachetele de Strate de Pucioasa din orizontul Gresiei de Kliwa inferioară”. Formaţiunea constă din alternanţe ritmice, tip fliş, de argile sau marne cenuşii verzui şi gresii litice, puternic micacee, cu două până la trei intercalaţii centimetrice de tufuri verzui, puternic bentonitizate, ce constituie nivele reper de corelare stratigrafică. In partea terminală a formaţiunii, lutitele se transformă progresiv în şisturi disodiliforme. Arenitele prezintă predominant laminaţii convolute, mai rar oblice sau chiar paralele, precum şi structuri mecanice de tipul flute-casts (Măruţeanu, 1999).

7.  Referinţa tip (i); Referinţe ulterioare (ii): (i) Popescu (1952, p. 115).

8.  Limite: Formatiunea de Podu Morii se situează, in continuitate de sedimentare, peste Gresia de Kliwa ( Walter,1880, din  Macovei, 1927; Cobălcescu, 1883) şi este acoperită, în continuitate de sedimentare, de Nisipurile de Buştenari (Grigoraş, 1955).

9.  Conţinut fosil; Consideraţii biostratigrafice: Formaţiunea de Podu Morii, în decursul timpului, a fost atribuită: - Oligocenului (Costea et Balteş, 1962), pe baza asociaţiilor de foraminifere (cu Bolivina gracillis, Bulimina aculeata, Bulimina inflata, Bulimina pupoides, Cibicides conoideus, Globorotalia scitula, etc.), echinide si ostracode (cu Cytherella ovalis); - Miocenului inferior sau Aquitanian – Burdigalianului inferior (Ştefănescu et al., 1979), deoarece s-a considerat că asociaţiile de nannoplancton identificate aparţin Zonelor NN1 si NN2 inferior; - Oligocenului superior – Miocenului inferior (Melinte, 1993; Mărunţeanu, 1999; Popescu et Mărunţeanu, 2000), pe baza comunităţilor de foraminifere (Zonele Globigerina ciperoensis, Globigerinoides primordius, Globorotalia semivera) si nannofosile calcaroase (Zonele NP25, NN1 si debut de NN2) cantonate în depozitele acestei formaţiuni.

10.  Mediul depoziţional: marin litoral la neritic (Mărunţeanu, 1999)

11.  Corelări: Formaţiunea de Podu Morii şi Nisipurile de Buştenari au fost corelate (Săndulescu et al., 1995b), atât pe baze paleontologice cât şi litostratigrafice, cu Formaţiunea de Vineţişu, dezvoltată în partea internă a Pânzei de Tarcău.

                                                                       Dr.ing. Mariana Mărunţeanu, 2001