Formaţiunea de Podeiu

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Zlatna-Almaşul Mare (Zlatna-Stănija); Depresiunea Băiţa-Vărmaga.

3.  Vârsta: Badenian inferior (Langhian-Kossovian inferior).

4. Sinonimie: “Formaţiunea marnoasă-grezoasă marină” (Borcoş et al., 1981, pe harta geologică 1: 50,000, foaia 74c-Zlatna); “Formation de Podeiu“ (Borcoş et al., 1986, p. 248, 250); “Complexe de Podeiu” (Borcoş et al., op. cit., schema stratigrafică de la p. 254 şi schema de corelare anexată).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Podeiu, la Almaşul Mare, jud. Alba; (ii) Glod, Valea Rugina, Valea Almaş, Valea Duba, Valea Vărmaga; Harta geologică 1: 200,000, foile 17-Brad, caroul d4 (Bleahu et al., 1967; 1968), 18-Turda, caroul d1 (Lupu et al., 1967), 26-Orăştie, caroul a1 (Savu et al., 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 73d-Brad (Bordea et Borcoş, 1972), 74c-Zlatna (Borcoş et al., 1981), 90a-Geoagiu (Bordea et al., 1978).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) In baza formaţiunii este prezent un nivel grezos ori grezo-conglomeratic cu grosimi de până la 70 m (la Dealul Breaza şi pe Valea Rugina); In succesiune urmează un pachet inferior de 20-100 m de marne, argile şi argile siltice cu rare intercalaţii de gresii şi de tufite precum şi cu lentile de calcare algolitice prezente spre partea ei superioară. Peste pachetul descris sunt prezente local două nivele lenticulare de 5-15 m grosime de argile şistoase cu eflorescenţe de sulfaţi; (ii) Formaţiunea a suferit transformări în contact cu erupţiile neogene şi prezintă dislocări, brecifieri şi antrenări sub formă de enclave în zona aliniamentelor tectonomagmatice (Haneş, Valea Tifa-Stănija, Valea Lungă, Almaşul Mare). Efectul contactului termic asupra resturilor fosile a fost mai accentuat în Depresiunea Zlatna-Almaşul Mare şi mai redus în Depresiunea Băiţa-Vărmaga. In ambele depresiuni în care este prezentă Formaţiunea de Podeni au putut fi recunoscute în alcătuirea acesteia trei orizonturi (în ordinea succesiunii stratigrafice):

- Orizontul şisturilor cu radiolari;

- Orizontul cu evaporite;

- Orizontul marnelor cu globigerine (Borcoş et al., 1986, p. 250-251 şi tabelul de corelare la p. 260).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Borcoş et al. (op. cit., p. 248-249; 250-251).

8. Limite: Limita inferioară, transgresivă, este la contactul cu Pietrişurile de Almaşu Mare, miocen inferioare ori cu fundamentul. Limita superioară este concordantă la contactul cu Formaţiunea de Dealu Cornilor (Borcoş et al., op. cit.,  p. 254).

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Foraminifere planctonice (Candorbulina glomerosa, C. universa, Globigerinoides triloba, etc.) şi ostreide (Neopycnodonte navicularis) prezente în nivelul marno-argilos din partea inferioară a formaţiunii (Borcoş et al., op. cit., p. 249). Sunt citaţi radiolari şi diatomee în şisturile argiloase mai slab transformate termic.

10. Mediul depoziţional: Marin.

11. Corelări: Borcoş et al. (op. cit., p. 255 şi tabelele de la p. 254 şi 260) corelează Formaţiunea de Podeiu cu următoarea succesiune de formaţiuni din Depresiunea Transilvaniei şi din Subcarpaţi: cu Complexul Tufului de Dej, cu Formaţiunea cu Sare şi cu Şisturile cu Radiolari.