Formaţiunea de Izbuc

1.  Statutul numelui:

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Apusenidele Nordice, Sistemul Pânzelor de Codru (Pânza de Moma-Arieşeni; ?Pânza de Vălani).

3.  Vârsta: Anisian superior-Carnian superior (Illyrian-Tuvalian).

4. Sinonimie: “formaţiunea de Izbuc” (Panin et Tomescu, 1974, p. 52); “Formaţiunea  (Stratele) de Izbuc” (Patrulius et al., 1979, p.35); ? “Formaţiunea de Obîrşia Izbucului” (pe Harta geologică 1:50,000, foaia 56a-Pietroasa).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul Izbuc de pe Platoul Vaşcău, pe Harta geologică 1:50,000, foaia 55d-Vaşcău (Bleahu et al., 1969; Ponta et al., 1986) şi schiţa geologică din lucrarea Panin et Tomescu (1974, p. 53); (ii) Harta geologică 1:50,000, foile  56a-Pietroasa (Bleahu et al., 1985), 56c-Biharia (Bordea et al., 1988).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea, cu grosimi de până la 500 m, conţine cinci tipuri litologice: “(1) Calcare noduloase de culoare cenuşiu deschis, roz, gălbui, cu învelişuri argiloase, cenuşiu-verzui sau violacee, pe alocuri şi cu accidente silicioase nodulare sau stratiforme; (2) Calcare negricioase de tipul Roşia, bine stratificate, în bancuri subdecimetrice, decimetrice, cu feţe ondulate, cu învelişuri argiloase gălbui sau roşcate, în parte cu accidente silicioase; (3) Şisturi argiloase cenuşii asociate calcarelor de tipul Roşia, identice şisturilor cu daonele din pânzele de Finiş şi Dieva; (4) Calcare micritice în bancuri groase până la masive, de culoare deschisă, cu filamente şi radiolari comparabile cu Calcarul de Raminger; (5) Calcarenite bioclastice, în parte dolomitice în bancuri groase până la masive, comparabile cu Calcarul de Wetterstein” (Patrulius et al., 1979, p. 35).

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Panin et Tomescu (1974, p. 52 şi planşa IV) emend. Patrulius et al. (1979, p. 35). Definiţia iniţială a acestei formaţiuni includea trei membri  “din care însă numai primele două constituie împreună o entitate litologică distinctă în raport cu alte formaţiuni triasice din sistemul pânzelor de Codru. Ultima, constituită din calcare de culoare deschisă, submetrice şi metrice până la masive, cu enclave puternice de brecii (facies de fore-reef) este comparabilă cu Calcarul de Dachstein masiv. In consecinţă, definiţia formaţiunii trebuie emendată, denumirea formaţională introdusă de Panin şi Tomescu urmând să fie utilizată numai pentru primele două subformaţiuni din succesiunea iniţial descrisă.” 

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu dolomite negre, masive, de vârstă anisiană. Limita superioară este la contactul cu calcare policrome, masive şi stratificate (termenul 3 în Panin et Tomescu, 1974, p. 54) de tipul Dachstein (conform Patrulius et al., 1979, p. 35).

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Crinoide (Encrinus cancellistriatus, E. granulosus, E. cassianus, Isocrinus tyrolensis); bivalve (Halobia cassiana, H. superba); amoniţi.

10.  Mediul depoziţional:

11. Corelări: După Patrulius et al. (1979, p. 35) Formaţiunea de Izbuc este comparabilă “cu faciesul de tranziţie de la Calcarul de Reifling (calcarele noduloase) şi şisturile de Partnach (şisturile argiloase asociate calcarului de Roşia) la Calcarul de Raming (calcarele micritice, masive şi cu “filamente” şi radiolari) şi la Calcarul de Wetterstein (calcarele masive, bioclastice, în parte dolomitice)”.