1. Statutul numelui: Acceptat.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Partea estică a Depresiunii Pannonice (Depresiunile Oaşului, Silvaniei, Borodului, Beiuşului, Zarandului).
3. Vârsta: Ponţian (Odessian-Bosphorian).
4. Sinonimie: “Orade Fm.” (Marinescu et al., 1998, p. 185).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Depresiunile Oaşului, Silvaniei, Borodului, Beiuşului, Zarandului; Harta geologică 1: 200,000, foile 3-Baia Mare, caroul X (loc. Cavnic) (Gherasi et Bombiță, 1967a; Gherasi et al., 1967), 9-Şimleul Silvaniei, caroul c2 (loc. Hidişel) (Lupu et al., 1967; Patrulius et al., 1968c), 17-Brad, caroul a1, (loc. Bochia), a2 (loc. Rieni, Sudrigiu) (Bleahu et al., 1967; 1968); Harta geologică 1: 50,000, foile 40b-Zece Hotare (loc. Hidişel), 55a-Dumbrăviţa (loc. Bochia), 55b-Dr. Petru Groza (loc. Rieni, Sudrigiu).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Marinescu et Papaianopol (1986, p. 27-30) descriu depozitele sedimentare din parte estică a Depresiunii Pannonice, a căror poziţie stratigrafică este aceeaşi cu ceea ce Marinescu et al. (1998, p. 185) numesc Formaţiunea de Oradea. Marinescu et Papaianopol (1986, p. 27) afirmă: “In general se poate spune că partea inferioară a Ponţianului este predominant argiloasă, cu nisipuri doar în zona litorală. Ponţianul mediu este cu precădere nisipos şi mai extins în suprafaţă decât cel inferior, iar Ponţianul superior, doar presupus, este regresiv, argilo-siltic, pe alocuri detritic, ori argilos cu cărbuni.” Partea cea mai veche (Odessian) a formaţiunii este cunoscută la Rieni, în Depresiunea Beiuş. Ea constă din argile marnoase cu Paradacna abichi, Arcicardium sp., Congeria ex gr., C. zagrabiensis şi cu ostracode (Cyprideis, Candona, Amplocypris). Tot poziţie inferioară în stiva formaţiunii au nisipurile fine de la nord de Bochia (Depresiunea Zarandului), care conţin Congeria zahalkai, C. zagrabiensis, C. kyjovense. In Depresiunea Zarandului există şi nisipuri şi pietrişuri cu intercalaţii de nisipuri cuarţoase grosiere. La sud de Cavnic (est de Baia Mare), peste sedimente ale Pannonianului E se găsesc gresii cuarţoase şi microconglomeratice, în strate de 0,5-0,8 m grosime, cu stratificaţie oblică, la scară mică. Aceste gresii sunt de origine fluviatilă şi aparţin tot părţii inferioare a formaţiunii. Ele trec lateral la sedimente vulcano-sedimentare în care intercalaţiile nisipoase conţin resturi de plante. In succesiune urmează sedimente portaferriene care au cea mai mare extindere areală în Depresiunea Zarandului şi în Depresiunea Oaşului. In Depresiunea Zarandului se găsesc argile siltice, siltite, nisipuri în strate metrice, cu granulaţie grosieră în nord şi mai fină în sud. Bivalvele fosile diseminate în aceste sedimente ori aglomerate în nivele fosilifere s-au conservat uneori cu ambele valve neumplute cu sediment, în poziţie de viaţă. In Depresiunea Beiuş (la Hidişel) nisipurile portaferriene conţin o intercalaţie de 5 m grosime cu nisipuri constituite aproape exclusiv din hornblendă şi hypersten, adesea cu forme idiomorfe. Aceste nisipuri provin din erupţii contemporane cu acumularea nisipurilor (Marinescu et Papaianopol, 1986, p. 29). Prezenţa mineralelor citate este cunoscută şi în pietrişurile fluvio-lacustre de la Sudrigiu, tot în Depresiunea Beiuş precum şi în nisipurile şi argilele din vestul Depresiunii Borodului (la est de Oradea), precum şi pe rama Depresiunii Zarandului. In Depresiunea Oaş depozitele portaferriene conţin Congeria balatonica într-o intercalaţie salmastră din cuprinsul depozitelor dulcicole cu cărbuni care conţin Unio, Anodonta, Brothia. Depozitele argilo-cărbunoase cu moluşte de apă dulce peste nivelul cu Congeria balatonica sunt atribuite de Marinescu et Papaianopol (1986, p. 30) Portaferrianului terminal şi Bosphorianului. Faciesul cărbunos portaferrian este prezent şi în Depresiunea Silvaniei unde este urmat de nisipuri şi pietrişuri fluvio-lacustre.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Marinescu et al. (1998, p. 185).
8. Limite: Limita inferioară este marcată de tranziţie gradată la depozitele Malvensian superioare (= Pannonian E) (Marinescu et Papaianopol, 1986, p. 18).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Fosilele portaferriene din Depresiunea Zarandului sunt: Congeria rhomboidea, C. triangularis, C. brandenburgi, Limnocardium dumicici, L. banaticum, L. decarum vicinum, L. secans, Melanopsis cylindrica (Marinescu et Papaianopol, 1986, p. 29).Fosilele portaferriene de apă dulce din Depresiunea Oaş sunt Unio, Pisidium, Brothia, Melanopsis, Planorbis. Tot de aici este citată specia de apă salmastră Congeria balantonica (Sagativici, 1968, p. 45).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Bleahu M., Savu H., Borcoş M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad.
Bleahu M., Borcoş M., Savu H., 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 17-Brad, Notă explicativă, 60 p.
Gherasi N., Bombiţă Gh., Vasilescu Al., Krautner H., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 3-Baia Mare.
Gherasi N., Bombiţă G., 1967a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 3-Baia Mare. Notă explicativă. 32 p.
Lupu M., Borcoș M., Giușcă R., Bleahu M., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei.
Marinescu F., Papaianopol I., 1986, Studii în vederea elaborării Atlasului paleontologic şi mineralogic al R.S. România, Pontianul (partea a II-a, Generalităţi) Raport Fond Geologic I.G.R.
Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Papaianopol I., Popescu Gh., 1998, Tables of correlation of the Neogene deposits in Romania. Rom. Jour. Stratigraphy, 78, 181-185.
Patrulius D., Lupu M., Borcoş M., 1968c, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 9-Şimleul Silvaniei. Notă explicativă. 46 p.
Sagatovici Alexandra, 1968, Studiul geologic al părţii de vest şi centrale a Bazinului Oaş. Stud. teh.-econ., J5, 119 p.