Formaţiunea de Muereasca

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Eggenburgian (Miocen inferior, Aquitanian inf.).

4.  Sinonimie: Conglomerate şi gresii cu nummuliţi (partim) (Ştefănescu, 1886, p. 25); zona de conglomerate, pietrişuri şi nisipuri cu bancuri de gresii şi marne, între    Dăeşti–Muereasca de Jos-Olăneşti-Cheia-Debriceni-Bărbăteşti (partim) (Murgoci, 1907, p. 31); Gresii şi pietrişuri cu blocuri de calcare nummulitice (partim) în sectorul Olt şi Argeş (Popescu Voiteşti, 1909, p. 280 – tab); Orizontul mediu, conglomeratic – nisipos cu cărbuni, cu Cerithium margaritaceum şi C. plicatum (partim) (Hristescu, 1944, p. 109); Conglomeratele de Muereasca cu Cerithium plicatum şi C. margaritaceum (partim) (Dragoş, 1953, p. 66); Complexul marnelor şi nisipurilor de Dăeşti (partim), (Iorgulescu, 1953, p. 103); Seria marnelor de tip Pucioasa cu intercalaţii de şisturi disolidice, conglomerate şi gresii (partim) (Popescu, 1954, p. 121); Orizontul mediu grezo - marnos conglomeratic, (Boldor et al., 1966); nu avem la Literatura  Orizontul mediu grezo-marnos (partim) (Boldor et al., 1967ms, p. 22); nu avem la Literatura  Orizontul gresiilor şi conglomeratelor de Muereasca (partim) (Popescu et al., 1973, p. 25); nu avem la Literatura  Gresii  de Muereasca (partim) (Popescu et al. 1976, p. 273); Gresii de Muereasca (partim) (Popescu et al., 1977); Complexul grezos-conglomerat cu cărbuni (partim) (Ştefănescu Cecilia et al., 1978ms) nu avem la Literatura; Formaţiunea de Muereasca (Moisescu, 1987).

 5.  Localitatea tip (i); Răspândirea geografică (ii): (i) Denumirea formaţiunii      provine de la valea Muereasca, afluent drept al Oltului. Aflorimentul tip, se află între confluenţele văii Muereasca cu pârâul Truşanilor şi pârâul Măgurii, la nord de localitatea Muereasca de Jos, jud.Vâlcea. Formaţiunea apare consemnată în  schiţa geologică a bazinului văii Muereasca sc.1:33,000, ce însoţeşte lucrarea lui  Moisescu (1987) dar membrul superior, salmastru cu gresii, al formaţiunii,  este interpretat în Moisescu (1992) ca Formaţiunea de Hotarele. Formaţiunea apare consemnată (partim); Harta geologică, 1:50,000, foaia 126 b-Călimăneşti (Popescu et al., 1977).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stratotipul, cuprinde întreaga grosime a formaţiunii (306 m),  şi cuprinde 84 de strate. In general se observă o stivă groasă de conglomerate şi croconglomerate cu intercalaţii de gresii, de nisipuri, pe alocuri cu galeţi de marno-argile - nisipoase şi fragmente de resturi vegetale carbonificate, de bancuri de marnocalcare, ca şi intercalaţii subţiri de marno-argile-nisipoase vineţii negricioase. Pe alocuri, gresiile includ blocuri de conglomerate, iar conglomeratele blocuri de gresii. Unele nivele cu nisipuri, cuprind fragmente de roci cristaline. Alte profile de referinţă por fi urmărite pe văile Stolovanului, Silii şi Măgurii. Formaţiunea se află în relaţii de continuitate de sedimentare, cu cele două entităţi litologice care o încadrează.

7.  Referinţa tip; (i) Referinţe ulterioare (ii): Denumirea dată iniţial de  Dragoş (1953) ca "conglomeratele de Muereasca cu Cerithium plicatum şi Cerithium  margaritaceum" este păstrată în descrierea originală doar în parte (Moisescu, 1987). "Membrul inferior marin (Formaţiunea de Muereasca – Moisescu (1992), este constituit în mod predominant din conglomerate şi microconglomerate cu un liant nisipos".

8. L imite: La partea inferioară, formaţiunea intră în contact cu caracter de  tranziţie cu Formaţiunea de Pripoara, iar la partea superioară, formaţiunea se află în contact cu caracter de tranziţie cu Formaţiunea de Hotarele (Moisescu, 1987, 1992).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Formaţiunea de Muereasca este cea mai fosiliferă (din bazinul văii Muereasca), evidenţiindu-se un nr.de 60 de taxoni de moluşte, care atestă existenţa a două ansambluri faunistice: cea cu Glycymeris şi cea cu Varicorbula. Dar acestea au un caracter de asociaţii atipice, lipsindu-le fosila index de zonă. Sunt caracteristice zonei NIM 2- Flabelipecten gigas, zonă specifică Aquitanianului în sens de Eggenburgian (Moisescu, 1987, 1992).

10.  Mediul depoziţional: Formaţiunea s-a depus în mediu marin de mare adâncime (prezenţa foraminiferelor bentonice de talie mare (Popescu et al., 1976 p. 237). Este o formaţiune lipsită de ciclicitate, aritmică, neavând intercalaţii cărbunoase. (Moisescu, 1992).

11.  Corelări: Popescu et al. (1987) nu avem la Literatura semnalează în cadrul asociaţiei de foraminifere bentonice, forma Cribrononion dollfussi cestanensis, specie  cunoscută numai din partea inferioară a Aquitanianului din Aquitania şi din Stratele de Coruş din Transilvania.

                                                                      Geolog Ichim Adina,   Ichim Mihai 1999