1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiunea poate fi considerată ca reprezentând partea superioară a Grupului de Câmpie; (ii) Este alcătuită din trei membri: (1) Membrul de Ocna Dejului (Meszaros, 1991), un echivalent al depozitelor evaporitice din Miocenul mediu din Subcarpaţi, respectiv al “breciei sării cu sare” (Popescu, 1951) sau al “Orizontului breciei sării” (Olteanu, 1951) sau al Breciei de Cosmina (Popescu, 1951); (2) “Orizontul argilos cu Radiolari” (Olteanu, 1951, p. 15; Popescu, 1951, p. 10); (3) “Orizontul marnos cu Spirialis” (Popescu, 1951, p. 10) sau “Orizontul nisipos” (Olteanu, 1951, p. 15). Exceptând primul membru, în Transilvania, aria tip de dezvoltare a Formaţiunii de Mireş, decelarea celorlalţi doi membri, foarte bine conturaţi în Subcarpaţi, se poate face numai local; (iii) Depresiunea Transilvaniei.
3. Vârsta: Badenian Mediu şi Superior (respectiv Wielician şi Kossovian) sau, în termeni globali, Serravalian inferior.
4. Sinonimie:
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) In împrejurimile localităţii Mireş, jud. Bistriţa-Năsăud; (ii) Este prezentă în tot arealul transilvan.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Valea Gardului, afluent de dreapta al Văii Pietrei.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) .. “Le paquet de depots qui debutent par le niveau a gypse ou sel gemme et continue jusqu’aux sable transgressifs revenant au Sarmatien, constitue de schistes argileux a radiolaries, en bas et le marne compactes a la partie superieure a ete separe sous le nom de Couches de Mireş” (Popescu, 1972, p. 25)
8. Limite: Limita inferioară se află între ultimul pachet de tufuri aparţinând formaţiunii subjacente (Formaţiunea de Dej) şi gipsurile sau breciile salifere care aparţin Membrului de Ocna Dejului. Este deschisă pe Valea Dosului, aflent de stânga al Văii Negrileştilor şi pe Valea Slatinei, afluent de dreapta al Văii Codorului, la ieşirea din localitatea Dej. Limita superioară este dată de marnele cu ervilii, baza Formaţiunii de Iris (Filipescu, 1999) sau nivelul de marne argiloase, fin stratificate, uneori cenuşii roşcate cu Anomalinoides dividens.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Formaţiunea, mai ales în ariile marginale ale Depresiunii Transilvaniei (nordul şi bordura vestică a acesteia) este foarte bogată în resturi de foraminifere, radiolari, diatomee, resturi de plante şi moluşte (pteropodul Limacina); (ii) Formaţiunea se încadrează în Zona Velapertina sau Zona Pavonitina styriaca / Siphotextularia (pe foraminifere) sau Zona NN6 (pe nannoplancton).
10. Mediul depoziţional: Bazin cu sedimentare activă, molasică.
11. Corelări: Formaţiunea de Mireş este echivalentă depozitelor aparţinând “breciei sării”, “şisturilor cu radiolari” şi “marnelor cu Spirialis” din aria extracarpatică.
Popescu Gh., 2001
Literatura citată
Filipescu S., 1999, The significance of foraminiferal fauna from the Feleac Formation (Transylvanian Basin, Romania). Studia Univ. Babeş-Bolyai, Geol.-Geogr., 35-1, p. 13-28, Cluj-Napoca.
Mészaros N., 1991, Nannoplankton zones in the Miocene deposits of the Transylvanian Basin, INA Newsletter 13, 2, Prague Abstracts, p.59-60, London.
Olteanu F., 1951, Observaţiuni asupra “Breciei sării” cu masive de sare din regiunea mio-pliocenă dintre R.Teleajen şi P.Bălăneasa (cu privire specială pentru regiunea Pietraru-Buzău, D. S. Inst. Geol., 32, 12-18, Bucureşti).
Popescu Gh., 1972, Stratigraphie du Miocene inferieur et moyen du NW de la Transylvanie, d’apres la faune a foraminferes (în Motaş et al., Guide de l’excursion 9), p. 22-26.
Popescu Gr., 1951, Observaţiuni asupra “breciei sării” şi a unor masive de sare din zona paleogenă-miocenă a jud. Prahova. D. S. Inst. Geol., 32, 3-12.