Formaţiunea de Milcov

1. Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Marinescu et al. (1998) în cadrul acestei formaţiuni erau separate următoarele subdiviziuni cu rang de membri: Membrul de Râmnic, Membrul de Ursoaia, Membrul de Pîrîul Sărat, Membrul de Valea lui Cernat, Membrul de Camba, Membrul de Valea Dascălului, Membrul de Sîngeru, Membrul de Trenu, Membrul de Luncile şi Membrul de Gura Dimienii; (iii) Zona externă a Avantfosei Carpatice, arealul de curbură.

3.  Vârsta: Basarabian superior – Dacian superior.

4.  Sinonimie: Strate de Milcov  (Macarovici et al., 1967); Formaţiunea de Milcov  (Andreescu et Ţicleanu, 1976 pe  Harta geologică, 1: 50,000, foaia 113b-Dumitreşti).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică: (ii) Valea Milcovului (rîu), judeţul Vrancea;  Subcarpaţii de curbură, cu dezvoltare în special spre nord, spre valea Trotuşului; Harta geologică, 1: 50,000, foaia 113b-Dumitreşti (Andreescu et Ţicleanu, 1976).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea caracterizează practic homoclinul sarmato-pliocen al ariei de curbură caracterizat litologic printr-un facies detritic grezos-argilos-nisipos monoton şi în general lipsit de conţinut paleontologic. In baza formaţiunii se separă o serie flişoidă (sarmaţiană) cu intercalaţii de calcare organogene ce are la partea superioară un „complex pestriţ” nisipos-argilos (Stratele de Valea Ciomegii). Această serie corespunde Membrului de Rîmnic (Strate de Rîmnic). Urmează o serie monotonă de argile nisipoase, nisipuri argiloase, nisipuri şi gresii, cu cinerite către partea bazală, ce revine etajelor Meoţian, Ponţian şi Dacian, în care pot fi întîlnite uneori resturi fosile.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii):  (i) Marinescu et al. (1998); (ii) Macarovici et al. (1967); Andreescu et Ţicleanu (1976).

8.  Limite: Formaţiunea se dispune peste un complex pelitic separat sub numele de Formaţiunea de Şipoţelu (Strate de Şipoţelu, de vârstă volhinian-bessarabian inferioară) şi suportă depozitele Formaţiunii de Rîmna care debutează cu partea terminală a Dacianului superior. Deci Formaţiunea de Milcov începe cu depozite de vârstă besarabian superioară şi se încheie depozite daciene care nu includ însă şi Dacianul terminal.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): La nivelul Membrului inferior, de Rîmnic, fauna de mactre revine Bessarabianului superior şi Chersonianului. Urmează congerii ex. gr. mytiliforme ce revin Meoţianului inferior, urmînd apoi orizontul salmastru cu Dosinia meotica ce este înlocuit cu o faună proprie Meoţianului superior, din care se remarcă Dreissenomya rumana. La limita cu depozitele ponţiene se individualizează nivelul lumaşelic cu Congeria ex gr. novorossica. Ponţianul este ilustrat iniţial de specii de Paradacna alături de care se află Eupatorina ex gr. littoralis (Odesian) şi apoi de nivele cu Congeria ex gr. rhomboidea (ilustrînd Poratferrianul). La nivelul Bosforianului (Ponţian superior) pot fi determinate specii de Phyllocardium, Dreissenomya şi Chartoconcha. Pentru Dacianul inferior sunt caracteristice speciile de Pachydacna cărora li se adaugă Pachyprionopleura ex gr. munieri, iar la partea superioară a formaţiunii pot fi reţinute ca specii Pachyprionopleura ex gr. haueri şi P. ex gr. neumayri (fauna descrisă la nivelul anului 1976, după Andreescu et Ţicleanu).

10.  Mediu depoziţional: Lacustru cu ape salmastre în prima parte a sedimentării formaţiunii, cu tendinţe de îndulcire, dar cu o recurenţă salmastră importantă la momentul faunei cu Dosinia. Momente de îndulcire mai importante în Meoţianul inferior, dar şi în cel superior.

11.  Corelări: Formaţiunea este mai puţin extinsă decît Formaţiunea de Milcov separată de Andreescu în 1976, aceasta din urmă incluzînd la partea sa superioară şi Formaţiunea de Rîmna, cu depozite romaniene şi pleistocen inferioare.

                                                                                                      M. Ţicleanu, 2011