1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Seria de Bihor, Membru al Stratelor de Ecleja; (iii) Munții Apuseni de Nord - Unitatea de Bihor (Munţii Pădurea Craiului) (Mantea, în Baltres et Mantea, 1995, fig. 9 la p. 56).
3. Vârsta: Apţian inferior (Bedoulian).
4. Sinonimie: “orizontul al doilea de calcare cu pahiodonte” (Bordea et Istocescu, 1970, p. 54); “calcarele medii cu pahiodonte” (Patrulius, în Patrulius et al., 1974, p. 24); “Calcarul cu pachiodonte mediu” (Patrulius, în Ianovici et al., 1976, p. 209); “calcaire moyen à pachyodontes” (Bordea et Bordea, 1987, p. 51).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (ii) Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 9-Șimleul Silvaniei, caroul c2; Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 40b-Zece Hotare
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Patrulius (în Patrulius et al., ibidem) dă următoarea descriere: “lentile groase de calcare cenuşii până la negre (calcarele medii cu pahiodonte), pelmicritice şi intrabiosparitice cu pahiodonte şi cu corali rămuroşi sau sub formă de colonii masive”. Patrulius (în Ianovici et al., ibidem) completează această descriere: “Calcarul cu pahiodonte mediu (50-350 m) nu se distinge prin litologia sau stratonomia sa de calcarele barremianului-bedoulianului bazal. Pe alocuri însă, baza calcarului mediu prezintă o tentă roşcată şi uneori se remarcă şi o discontinuitate evidentă în raport cu stratele de Ecleja din culcuş, ale căror marne se găsesc remaniate în calcare.”. Microfaciesul Calcarelor Medii cu Pahiodonte se caracterizează prin frecvenţa foraminiferului Sabaudia minuta. Bordea et Istocescu (ibidem) citează galeţi de Strate de Ecleja remaniaţi în baza Calcarelor Medii cu Pahiodonte, în vestul Munţilor Pădurea Craiului unde formaţiunea are 50-150 m groosime.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i)
8. Limite: Calcarele Medii cu Pahiodonte sunt situate către partea superioară a Stratelor de Ecleja.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Pahiodonte (Requienia, concentrată la anumite nivele), foraminiferul Sabaudia minuta (Bordea et Istocescu, ibidem).
10. Mediul depoziţional:
11. Corelări:
Literatura citată
Baltres A., Mantea G., 1995, Sedimentologic evolution of Bihor Carbonate Platform (Northern Apuseni Mountains – Romania). Travaux ICSOBA, 22, 24, 43-59.
Bordea S., Istocescu D., 1970, Contribuţii la studiul stratigrafic al Cretacicului (Neocomian-Turonian) din partea vestică a Munţilor Pădurea Craiului. D. S. Inst. Geol., 55, 4, 49-57.
Bordea S., Bordea Josefina, 1987, Note préliminaire sur la présence des Orbitolinidés primitifs du Calcaire d’Albioara (au sud de Pădurea Craiului, Monts Apuseni). D. S. Inst. Geol., 72-73, 4, 45-53.
Ianovici V., Borcoş M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dimitrescu R., Savu H., 1976, Geologia Munţilor Apuseni. Ed. Acad., 631 p.
Patrulius D., Mantea G., Bordea S., Bordea Josefina, Popa Elena, Ştefănescu M., 1974, Studiul de sinteză al formaţiunilor tithonice şi barremiene din Autohtonul de Bihor, între: Crişul Repede şi Someşul Cald în vederea descoperirii de noi perimetre purtătoare de zăcăminte de bauxită. Raport, F. G., 28 p.