Formaţiunea de Măgireşti

1.  Statutul numelui: valid, formal

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Marnele de Poiana; (iii) Subunitatea Măgireşti–Perchiu din Pânza Subcarpatică (Săndulescu et al., 1980).

3.  Vârsta: Miocen inferior, Burdigalian (Săndulescu et al., 1980).

4.  Sinonimie: “Stratele de Măgireşti“ (Mirăuţă, 1969), emend. Formaţiunea de Măgireşti; “orizontul roşu al saliferului“ (Athanasiu, 1907); nu avem la Literatura “orizontul roşu“ (Preda, 1916, 1917); “formaţiunea roşie“ (Olteanu, 1953); “faciesul roşcat“ (Săndulescu, 1962).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii); (i) Pârâul Ruja, în localitatea Măgireşti, situată la 6 km nord de oraşul Moineşti; (ii) Subcarpaţii Moldovei; Harta geologică 1:200,000, foaia 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Descrierea originală: “peste gresia de Condor, urmează, în continuitate de sedimentare, o serie vărgată cu grosimea de 400-500 m, alcătuită din gresii calcaroase şi marne cenuşii şi brun roşcate. Depozitele se caracterizează printr-un conţinut mare de material calcaros şi prin absenţa intercalaţiilor de roci chimice, cum ar fi gipsul sau sarea gemă”. Formaţiunea constă din alternanţe ritmice, asemănătoare celor din fliş, de argile (rar marne), cenuşii verzui sau roşcate şi gresii cu numeroase elemente de şisturi verzi, de tip dobrogean. Psamitele au de regulă stratificaţie gradată, prezentând uneori laminaţii oblice de curent. Au fost menţionate, în cadrul formaţiunii, prezenţa diferitelor structuri mecanice de tipul ripple-marks, flute-casts, load-casts, groove-casts, urme de picături de ploaie şi impresiuni de paşi de păsări (Mirăuţă, 1969; Mărunţeanu, 1986, 1999; Panin et Avram, 1962; Panin, 1964). nu avem decat 1965

7.  Referinţa tip (i); Referinţe ulterioare (ii): (i) Mirăuţă (1969, p. 185).          

8.  Limite: Depozitele molasice ale Formatiunii de Măgireşti stau în continuitate de sedimentare peste Gresia de Condor (Dumitrescu, 1952) şi suportă, de asemenea în continuitate de sedimentare, Gipsul de Perchiu (Olteanu, 1953). 

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Mirăuţă (1969) şi Mărunţeanu (1974) semnaleaza prezenta unor rare asociaţii de foraminifere cu Globigerinoides triloba, Globigerina angustiumbilicata, Globorotalia ex gr. G.opima, Globigerina praebulloides etc., care conferă vârsta burdigaliană depozitelor care le conţin. Aceeaşi vârstă este confirmată şi de asociaţia  de nannoplancton, aparţinând Zonei Sphenolithus belemnos – NN3 (Mărunţeanu, 1999).

10.  Mediul depoziţional: Marin, litoral (Mirăuţă, 1969); marginal marin ((Mărunţeanu, 1986); câmpie aluvial – litorală (Panin, 1964).

11. Corelări: Formaţiunea de Măgireşti reprezintă echivalentul litostratigrafic al Formaţiunii de Hârja din Pânza Cutelor Marginale, al Conglomeratelor de Pietricica din Subunitatea Pietricica si, parţial, al Formaţiunii de Chechiş din Transilvania.

                                                                            Dr.ing.Mariana Marunteanu, 1999