1. Statutul numelui: Valid, formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică şi o zonă a Platformei Moesice.
3. Vârsta: Basarabian superior Chersonian (Malvensian) (Miocen superior Neogen) Marinescu (1977).
4. Sinonimie: pietrişurile din Sarmaţianul superior din Oltenia de vest.
5. Localitateatip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Izvoru Bârzii, (jud.Mehedinţi), la nord de Turnu Severin, în dealurile din imediata vecinătate, de la nord (dreapta) de şoseaua de acces, dinspre drumul naţional principal (DN) către vest; (ii) In tot lungul ariei de aflorare a Miocenului subcarpatic din vestul Bazinului Dacic, de la vest de Turnu Severin şi până în sectorul Tismanei, la nord; Harta geologică, scara 1:50,000, foaia 141d- Ciovârnăşani Motru (Marinescu, 1977).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Nisipuri şi pietrişuri cu stratificaţie oblică la scară mare, cu pachete ori strate neregulate de conglomerate cu galeţi, uneori foarte mari;grosimea este uneori de 150-200 m.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Marinescu (1977).
8. Limite: Limita inferioară este aceea dintre pietrişurile subjacente şi argilele formaţiunii de Valea Morilor. Limita superioară este de asemenea clară, fiind acoperite transgresiv şi discordant de nisipuri meoţiene, de obicei fosilifere.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Resturile fosile, rare, sunt răspândite neregulat în cuprinsul formaţiunii. În partea inferioară se remarcă, în afara faunei cu cardiaceea, specifică Basarabianului superior, dominanţa congeriilor, endemice (Marinescu, 1972); în partea superioară a fost dovedit Chersonianul (Marinescu, 1959), într-o acumulare de mactre. Această ultimă acumulare se remarcă în vecinătatea unor calcare depuse sub influenţă microbiană.
10. Mediul depoziţional: Acumularea fomaţiunii s-a făcut litoral, în regim torenţial, dovedit de modul de imbricare a galeţilor şi se stratificaţia oblică, la diverse scări.
11. Corelări: Formaţiunea se dezvoltă lateral, la acelaşi nivel stratigrafic, până în
regiunea Tismanei. Ea este corelabilă cu Formaţiunea de Tufări din Bazinul Bahna şi cu Membrul de Istriţa al Formaţiunii de Tătaru.
Fl. Marinescu, 2000
Literatura citată
Marinescu F., 1959, Contribuţii la studiul Sarmaţianului dintre Dunăre şi Valea Coşuştea (Oltenia de vest). Comunic. Acad. R.P.R., 9, 10, 1069-1074.
Marinescu F., 1972, Două faune cu congerii din Miocenul terminal al Bazinului Dacic. D. S. Inst. Geol., 58, 3, 69-90.
Marinescu F., 1977, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 141d - Ciovârnăşani Motru.