Formaţiunea de Hotarele

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Getică.

3.  Vârsta: Eggenburgian (Aquitanian inf., Miocen)

4.  Sinonimie: Conglomerate şi gresii cu nummuliţi (partim) (Ştefănescu, 1886,    p. 25); zona de conglomerate, pietrişuri şi nisipuri cu bancuri de gresii şi marne, dintre Dăeşti–Muereasca de Jos - Olăneşti – Cheia – Debriceni –Bărbăteşti (partim) (Murgoci, 1908, p. 31); cred ca este 1907 Gresii şi pietrişuri cu blocuri de  calcare numulitice (partim) în sectorul Olt şi Argeş (Popescu Voiteşti, 1909, p. 280 – tab); Orizontul mediu, conglomeratic – nisipos cu cărbuni, cu Cerithium margaritaceum şi C.plicatum (partim) (Hristescu, 1944, p. 109); Conglomeratele de Muereasca cu Cerithium plicatum şi C.margaritaceum (partim) (Dragoş, 1953, p. 67); Complexul marnelor şi nisipurilor de Dăeşti (partim), (Iorgulescu, 1953, p. 103); Seria marnelor de tip Pucioasa cu intercalaţii de şisturi disolidice, conglomerate şi gresii (partim) (Popescu, 1954, p. 121); Orizontul mediu grezo - conglomeratic (partim), (Boldor et al., 1967ms, p. 21); nu avem la Literatura Orizontul mediu grezo-marnos (partim) (Boldor et al., 1967ms, p.27); Orizontul gresiilor şi conglomeratelor de Muereasca (partim) (Popescu et al., 1973, p.25); nu avem la Literatura Orizontul marnos grezos (ca parte) (Popescu et al., 1976, p. 27); Gresii  de Muereasca (partim) (Popescu et al., 1976, p. 273); Gresii de Muereasca(partim) (Popescu et al., 1977); Complexul grezos-conglomeratic cu cărbuni (partim) (Ştefănescu et al., 1978ms); nu avem la Literatura Formaţiunea de Muereasca – membru superior (salmastru, cu gresii) (Moisescu, 1987,  p. 197-199).

 5.  Localitatea tip (i); Răspândirea geografică (ii): (i) Denumirea formaţiunii   provine de la localitatea Hotarele, jud.Vâlcea, situată pe valea Muereasca, la jumătatea fâşiei de depozite aparţinând acestei formaţiuni. Aflorimentul tip, se află pe valea Muereasca, între confluenţele cu pâraiele Dudului, în amonte şi Ghermuleasca în aval; (ii) Formaţiunea se dezvoltă în bazinele văii Muereasca sc:1.33,000 (partim) ce însoţeşte lucrarea lui Moisescu (1987) şi în Harta geologică sc:1.50,000, foaia126b-Călimăneşti, (partim),  (Popescu et al., 1977).      

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stratotipul, cuprinde 322 de strate şi are o grosime de 998 m (Moisescu, 1987, pl. VII). Constituţia litologică a acestuia este variată, cu predominarea gresiilor friabile, nisipoase şi a nisipurilor, pe alocuri cu galeţi de marno-calcare nisipoase, vineţii-negricioase, bancuri de marno-calcare, cu rare forme de Tympanotonus margaritaceus grateloupi şi Pirenella plicata trinodosa, de marno-calcare, marno-argile, fragmente de resturi vegetale carbonificate, fragmente de roci cristaline, de calcare eocene, etc, cu intercalaţii de marno-argile nisipoase vineţii-negriciose. Există şi strate combinate, de nisipuri marnoase, gresii slab marnoase, gresii argiloase, apoi marne-argile şistoase, disodiliforme. Alte profile de referinţă secundare, se află pe văile Ursoaia, Ţiganilor de la Hotare, p.Negru şi Plăvaia. Este o unitate cu caracter regresiv, faţă de unităţile care o încadrează şi cu care are relaţii de continuitate de sedimentare.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Descrierea originală a acestei  formaţiuni este dată de Popescu (1954, p. 125): "este constituită predominant din gresii friabile, nisipoase, în care la anumite nivele se intercalează depozite disodiliforme, cu statificaţie fină, având caracterul stratelor de Pucioasa cu gresii de Fusaru. Formaţiunea figurează în schiţa geologică din lucrarea lui Moisescu (1992) şi ca parte din alte unităţi în schiţa geologică a regiunii Govora-Ocnele Mari-Olăneşti sc.1:80,000 (Popescu, 1954) şi Harta geologică sc.1:50,000, foaia 126b-Călimăneşti (Popescu et al., 1977).

8.  Limite: Formaţiunea de Hotarele vine în contact de tranziţie la partea    inferioară cu  formaţiunea de Muereasca şi în parte superioară burdigaliene  (Moisescu, 1992  p. 73). 

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Formaţiunea de Muereasca  este  foarte săracă în resturi fosile de moluşte. S-au pus în evidenţă 5 taxoni care caracterizează zona NIM 2- Flacllipecten gigas a Eggenburgianului. Tipice pentru această unitate biostratigrafică sunt fermele de Melanopsis (Lyrcaea) impressa monregalensis, Piranella trinodosa şi Tympanotonus  margaritaceus grateloupi (Murgoci, 1908; Moisescu et  Popescu, 1980). Asociaţia are un caracter atipic, fără fosila index de zonă.

10.  Mediul depoziţional: Formaţiunea s-a depus în mediu salmastru, şi are un caracter regresiv, comparativ cu unităţile litologice subiacente.

11.  Corelări: -

                                                                  Geolog Ichim Adina,  Ichim Mihai, 1999