1. Statutul numelui: In uz
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unita tea structurală (iii): (iii) Pânza Cutelor Marginale, Digitaţia Cut (Micu, 1987), semiferestrele Oituz-Slănic şi Vrancea (Marinescu et al., 1998).
3. Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian, Eggenburgian - Ottnangian).
4. Sinonimie: Stratele de Hîrja (Dumitrescu, 1963); Molasa de Hîrja (Săndulescu et al., 1980 raport). nu stiu daca este ce am salvat
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Hârja, aflată pe valea Oituzului, în Carpaţii Orientali; (ii) Aria de dezvoltare a Digitaţiei Cut, la marginea estică a Pânzei Cutelor Marginale, semiferestrele Oituz-Slănic şi Vrancea, cu apariţii importante pe văile Zăbala, Năruja şi Putna; Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Alternanţe ritmice de gresii roşcate sau verzui, siltite şi argile roşii sau cenuşii. Gresiile au mecanoglife pe feţele inferioare. Pe feţele superioare a unor bancuri de gresii apar urme de valuri sau impresiuni de picături de ploaie.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Dumitrescu (1952a, p. 239); (ii) Băncilă (1958), Dumitrescu et al. (1970a); Marinescu et al. (1998), Grasu et al. (1999).
8. Limite: Formaţiunea de Hârja se dispune peste Gresia de Condor şi suportă Formaţiunea de Perchiu.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):
10. Mediu depoziţional: Urmele de valuri şi impresiunile de picături de ploaie pe feţele superioare ale unor bancuri de gresii denotă condiţii de sedimentare marine, de mică adîncime, dar şi posibile expuneri subaeriene în momentele ulterioare depunerii sedimentelor. De asemenea mecanoglifele de pe feţele inferioare ale unor bancuri de gresii indică efectul curenţilor de fund.
11. Corelări:
Dr. Mircea Ţicleanu, 2010
Literatura citată
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Dumitrescu I., 1952a, Studiul geologic al regunii dintre V. Oituz si V. Coza. AN, 24, 195 – 270.
Dumitrescu I., 1963, Date asupra structurii flişului miogeosinclinal din Munţii Vrancei (Carpaţii Orientali). A.G.C-P, Cong. V, IV, Comunic. şt., secţ. III, Tectonică, 65-81.
Dumitrescu Ion, Mirăuţă Orest, Săndulescu Mircea, Ştefănescu Mihai, Bandrabur Toderiţă, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport Fond Geologic I.G.R.
Grasu C., Catana C., Miclăuş Crina, Boboş I., 1999, Molasa Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 227 p.
Marinescu Fl., Mărunţeanu M., Papaianopol I., Popescu Gh., 1998, Tables of correlation of the Neogene deposits in Romania. Rom. Jour. Stratigraphy, 78, 181-185.
Micu M.C., 1987, Studiul geologic al flişului şi molasei din regiunea Valea Horaiţa-Pângăraţi-Săvineşti. Rezumat Teză, 27 p.
Săndulescu M., Micu M., Popescu B., 1980, La structure et la paléogeographie des formations miocènes des Subcarpathes Moldaves. A.G.C.P., Congr. IX, Tecton., 184-197, Kiew.