Formaţiunea de Groşi

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) "Complexul psamo-psefitic" din bazinul Râului Bega (Orăşanu et al., 1971); (ii) Formaţiunea are la partea superioară, Membrul de Drăcsineşti,  care corespunde acelui "complex argilo-siltic" al "complexulului psamo-psefitic" descris de autorul citat; (iii) Depresiunea Caransebeş-Mehadia.

3.  Vârsta: Malvensian superior (= Zona E a Pannonianului) + Ponţian bazal (= Odessian inferior).

4.  Sinonimie: "Complexul psamo-psefitic", cu un "orizont argilo-siltic" la partea superioară.

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul Groşi, la intrarea în sat dinspre Marginea, jud.Timiş;  (ii) Formaţiunea se dezvoltă în toată partea de est a Banatului, pe Podişul Lipovei, la sud de râul Mureş, între Munţii Zarandului şi Poiana Ruscă. În felul acesta se încadrează, ca unitate structurală, în depresiunile intramontane ce ţin de Depresiunea Pannonică, paleogeografic fiind parte a Bazinului Pannonic, parte a Paratathysului central. Alte localităţi care pe aria de dezvoltare a formaţiunii pot fi mentionate; Sinteşti, Zorandin comuna Margina; Harta geologică scara 1:50,000, foaia 88b- Lăpugiu-Coştei (Lupu et al., 1991).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La intrarea în satul Groşi, pe şoseaua ce duce la com. Margina spre nord, la Săvârşin, pe şoseaua naţională DN 7, este o râpă înaltă de 25 - 30 m, în care se află terenurile Formaţinii, din strate groase de 0,5 – 1 m de nisipuri fine, cu bancuri intercalate de pietrişuri, mărunte la partea superioară, ori cu strate de ordinul decimetrilor, bogate în cochilii de moluşte, la partea inferioară; ultimii 15 – 20 m de depozite sunt complet lipsiţi de fosile; (ii) Partea inferioară a profilului este mai bogat fosiliferă, mai ales în secţiunea mai nisipoasă, care se află pe versantul drept al Begăi, la Sinteşti şi Zorani.Un sector mai sudic, din bazinul rîului Bega, a fost descris pe larg de Orăşanu et al. (1971).

7.  Referinţe tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Marinescu et al. (1987, p. 87-89); nu este la Literatura (ii)  Lupu et al. (1991) pe Harta geologică scara 1:50,000, foaia 88b- Lăpugiu-Coştei.

 8.  Limite: Limita inferioară  nu se poate remarca în afloriment, ea fiind de concordanţă; Formaţiunea de Groşi a fost sedimentată în continuarea Formaţiunii de Valea Timişului, acolo unde se poate observa această trecere. Formaţiunea de Groşi, pare a fi un echivalent al Formaţiunii de Turnu Ruieni, un echivalent mai fin, mai argilos, al părţii inferioare al Formaţiunii de Turnu Ruieni. In acest fel se poate pune în evidenţă şi limita sa superioară prin abundenţa pietrişurilor în cadrul Formaţiunii de Groşi; deşi formaţiunile par să fi fost sedimentate în continuare, una alteia, abundenţa pietrişurilor la un moment dat în cadrul părţii superioare a Formaţiunii de Groşi, pare să marcheze o modificare în sedimentare, modificare care a însoţit chiar o anume schimbare profundă în condiţiile de viaţă, reflectată în absenţa totală a fosilelor în aceste depozite. Am atribuit acest interval final al formaţiunii Ponţianului inferior, cum se vede pe harta 1:50,000 foaia 88b-Lăpugiu-Coştei.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Formaţiunea este bogat fosiliferă la partea sa inferioară. In partea dinspre bază, există un nivel remarcabil prin abundenţa speciilor Melanopsis fossilis şi Melanopsis vindobonensis. Deaupra nu există decât bivalve, din care menţionăm Congeria partschi, cu diverse subspecii, C.czjeki, Limnocardium apertum, L. Brunense, L. Boecki, L.schedelianum. Fauna este limpede de vârstă Malvensian superior, corespunzând zonei E a Pannonianului, zonă definită de Papp şi marcată în partea superioară a profilului, în nisipurile lipsite de faune; de altfel în Bazinul Pannonic, Ponţianul începe cu un interval sărac în fosile, remarcabil şi în sectorul cartat pentru  foaia 88b-Lăpugiu-Coştei, scara 1:50,000.

10.  Mediul depoziţonal: Formaţiunea s-a acumulat în zona litorală a Bazinului Pannonic, la începutului unui interval regresiv şi continuă în timpul Ponţianului inferior (Odessianului) într-un mediu continental-lacustru.

11.  Corelări: Formaţiunea este corelabilă cu bună parte a Formaţiunii de Turnu Ruieni, fiind echivalentă cu Formaţiunea de Hălmagiu, din bazinul Brad-Săcărâmb. Poate fi considerată ca echivalent biostratigrafic al terenurilor din vestul Banatului, de la Ciuchici şi Nicolinţ (Marinescu et al.,1977). nu este la Literatura