Formaţiunea de Camena

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiune în alcătuirea Complexului de Cârjelari-Ceamurlia; (iii) Dobrogea de Nord.

3. Vârsta: Spathian, posibil chiar Nammalian (Triasic inferior) (Antonescu, 1982; Baltres, în Baltres et al., 1992, p. 87-88). Vârstele atribuite riolitelor de la Camena de către Grădinaru (1981, p. 91, 102; 1988, p. 106) sunt inacceptabile. Atribuirea vârstei permiene riolitelor pe care le-a denumit 'Riolitul de Cârjelari' se bazează pe compararea aspectelor petrografice cu cele ale riolitelor de la Cârjelari şi pe presupunerea că riolitele "străbat Formaţiunea de Carapelit" cărea îi erau atribuite la acea dată rocile terigene roşii de la Camena. In ce priveşte riolitele atribuite de Grădinaru Oxfordianului ('Riolitul de Camena'), stabilirea vârstei acestora se bazează pe alte criterii neobiective de corelare. Mai întâi, corelarea cu Formaţiunea de Başpunar, oxfordiană, se bazează pe prezenţa unor tufuri acide cu lapilli într-o succesiune datată, constituită din strate centimetrice şi decimetrice de spongolite şi tufuri din valea Başpunar. Alcătuirea litologică şi stratonomia, total incompatibile, ale riolitelor de la Camena şi ale Formaţiunii de Başpunar fac orice comparaţie irelevantă. A doua corelare inadecvată este aceea între riolitele de la Camena şi o intercalaţie sau bloc de 1,5 m de tuf acid din stiva megabreciei de la D. Sfânta (Megabrecia de Cârjelari). De data aceasta autorul citat datează intercalaţia de tuf pe baza faunelor din blocurile de calcare şi extinde apoi această datare la “Riolitul de Camena”.

4.  Sinonimie: “Porfirul quarţifer” şi “Şisturile Carapelit” de la Camena (Pascu, 1904, p. 11, 13 şi “Harta geologică şi minieră a Judeţului Tulcea”, sc. 1:200,000); “Strate de Carapelit” (Macovei, 1912, p.182); “Formaţiunea de Carapelit” (Murgoci, 1914, p. 367; Grădinaru, 1981, p. 92 ); “Strate de Carapelit” şi riolitele din zona Camena (Cădere, 1917, p. 61; 1923, p. 36); “stratele de Carapelit” (Cădere, 1925, p. 22); “Formaţiunea de Carapelit” + “Porfirele de la Camena” (Mirăuţă et Mirăuţă, 1962a, p. 87; 1962b, p. 132; 1964, p. 348); “Formaţiunea de Carapelit” (Mirăuţă, 1967, p. 3); “Movila Goală Fm.” (Grădinaru, 1984, p. 65; 1988, p. 99); “Formaţiunea de Camena” (Seghedi, în Mureşan et al., 1986, p. 6; Baltres, 2004-2005, p. 39); “Formaţiunea de Ceamurlia” (Baltres, în Baltres et al., 1992, p.81-88). Constantinescu (în Constantinescu et al., 1985) identifică în Galeria Ceamurlia o “formaţiune roşie” şi o “formaţiune rubanată cenuşie”.

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Satul Camena, Jud. Tulcea (dealurile Bechir Ceair, Ortames Bair, Taş Bair, Jvranica, Cuorlâc Bair, Diulgher Bair, Taş Tepe, Holdurmi Bair, valea Slava Rusă); (ii) Galeria Ceamurlia; Harta geologică a României, 1: 200,000, foaia 38-Tulcea, caroul c3, d3 (Mirăuţă et al., 1967; 1968); Harta geologică a României,  1: 50,000, foile 153a-Babadag (Szasz et al., 1981; 2018), 153c-Ceamurlia (Mureşan et al., 1986; 1987).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea de Camena nu dispune de descrierea unei secţiuni tip. Rocile care intră în alcătuirea ei sunt inventariate în cele ce urmează: Conglomerate cu matrice de gresie grosieră, roşie (Bechir Ceair, Ortames Bair) şi secvenţe gradate (gresii, siltite şi pelite roşii şi verzi). Pelitele conţin frecvent acritarche vizibile în secţiuni subţiri.  La Cuorlâc Bair şi Ortames Bair intercalaţii de calcare oolitice cu micogasteropode. Rocile efuzive acide, care au o participare importantă la alcătuirea formaţiunii, cunoscute sub denumirea de riolite, sunt reprezentate printr-o varietate de riolite, ignimbrite, hialoclastite şi piroclastite riolitice care au fost descrise în detaliu de Grădinaru (op. cit., p. 98-103; 1988, p. 105-113). Grădinaru (op. cit., p. 91, 97) crede că ar fi vorba de două aliniamente riolitice: unul estic ("Riolitul de Cârjelari", căruia i-a atribuit vârsta permiană) şi altul vestic ("Riolitul de Camena", de asemenea 'Camena Rhyolite' (Grădinaru, op. cit., p. 65; 1988, p. 105-113), de vârstă oxfordiană. In accepţiunea care se dă aici Formaţiunii de Camena toate riolitele de la Camena au aceeaşi vârstă şi reprezintă intercalaţii concordante în rocile terigene, aşa cum s-a constatat în galeria Ceamurlia (Baltres, în Baltres et al. op. cit., p. 84). Secţiunea din Galeria Ceamurlia cuprinde, începând din bază, (a) Conglomerate, gresii, silturi violacee şi calcare, groase de 200 m, urmate de (b) 350 m gresii, silturi, argile şi calcare, cenuşii, reiate, asociate cu intercalaţii riolitice concordante, groase de 25-60 m. In galerie atât baza cât şi partea superioară a formaţiunii lipsesc datorită tectonizării. La Bechir Ceair conglomeratele roşii sunt separate printr-o falie de amfibolitele paleozoice.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Seghedi (în Mureşan et al., op. cit., p. 6-8). Definiţia originală: “ Formaţiunea de Camena cuprinde o secvenţă predominant conglomeratică ce aflorează în dealul Bechir Ceair şi o secvenţă turbiditică alcătuită din ritmuri decimetrice de gresii, siltite şi pelite, de culoare roşie şi verde”; (ii) Baltres (op. cit., 2004-2005, p.39-40).           

8.   Limite: V. mai sus, la Secţiunea tip.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Spori, acritarche, microgasteropode. Sporul cavat Densoisporites nejburgii indică vârsta spathiană (Antonescu, 1982). După acelaşi autor sporul Endosporites papillatus  face posibil ca asociaţia să fie chiar nammaliană.

10. Mediul depoziţional: Acumularea formaţiunii a avut loc în mediu marin (prezenţa acritarchelor), de mică adâncime (oolite, microgasteropode), posibil o deltă care colecta sedimente terigene, veniri turbiditice şi sedimente calcaroase de şelf. Produse piroclastice ale unui vulcanism acid, exploziv-efuziv,  s-au acumulat alternativ cu sedimentele terigene.

11. Corelări: