1. Statutul numelui: Informal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectogenetică a Munţilor Perşani.
3. Vârsta: Apţian superior-Albian.
4. Sinonimie: “calcare recifale şi nivelul inferior de conglomerate” (Popescu, în Patrulius et al., 1969, p. 181).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): Masivul Gîrbova, la sud de Comana de Sus, jud. Braşov; (ii) Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 28-Brașov, caroul a2 (Patrulius et al., 1967, 1968); Harta geologică a României, 1:50,000, foaia 94b-Perşani (Popescu, 1970).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): In zona Masivului Gîrbova depozitele Apţianului superior sunt constituite din calcare recifale sub formă de masive izolate. In baza lor există câţiva metri de calcare nisipoase şi marnoase cenuşii, cu rare Orbitoline, urmate de circa 100 m calcare albe, bioconstruite (Popescu, în Patrulius et al., idem, p. 182); (ii) Spre vest calcarele pierd din grosime şi se îndinţează cu calcare cenuşii, stratificate, cu pachiodonte şi calcare marnoase cenuşii cu multe Orbitoline. Spre est de Gîrbova calcarele recifale sunt însoţite de brecii, conglomerate cu elemente de calcare recifale şi detritus terigen, iar spre partea superioară a stivei apar intercalaţii stratificate de gresii moi, marne nisipoase, Marne de Comana (Pîrîul Cerbului, Pîrîul Porcarului). De la Valea Bogatei spre nord se dezvoltă o stivă de 1000 m grosime de conglomerate (Defileul Oltului până la Valea Bogăţii) cu abundenţi galeţi de calcare recifale care înconjoară recifi in situ, aflaţi la baza acestor conglomerate (Valea Poiana Mare, Valea Pietrei Mari, Valea Surmanul).
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) (Popescu, în Patrulius et al., idem, p. 181-183).
8. Limite: Calcarele recifale se aştern transgresiv peste dolomite triasice (Dealul Piciora), klippe de calcare anisiene (Măgura la satul Fîntîna) şi Wildflysch, sau peste cristalinul Gîrbovei, având în bază un nivel subţire de pietrişuri cu matrice nisipoasă roşie sau un nivel de brecii calcaroase cu matrice nisipoasă. Limita superioară este la contactul cu Flişul cu Orbitoline (în Defileul Oltului).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Orbitoline (la Fîntîna), Coptocampilodon, pachiodonte, Nerinea cocandiana, Lamellotis, Diozoptyxis (la Gîrbova), Toucasia carinata, Requienia cf. renevieri (în bazinele văilor Veneţia şi Comana) (Popescu, în Patrulius et al., idem, p. 182).
10. Mediul depoziţional: Recifal şi recifogen.
11. Corelări:
Literatura citată
Patrulius D., Dimitrescu R., Codarcea Marcela Dessila, Gherasi N., Săndulescu M., Popescu Ileana, Popa Elena, Bandrabur T., 1967, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 28-Braşov.
Patrulius D., Dimitrescu R., Gherasi N., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 28-Braşov. Notă explicativă, 68 p.
Patrulius D., Săndulescu M., Popescu Ileana, Bleahu M., Săndulescu Jana, Stănoiu I., Popa Elena, 1969, Monografia seriilor sedimentare din Zona Cristalino-Mezozoică a Carpaţilor Orientali. Raport, F. G., 305 p.
Popescu Ileana, 1970, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 94b-Perşani.