1. Statutul numelui: Formal.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Membrul superior al Formaţiunii de Cârnu; (iii) Carpații Orientali - Pânza de Tarcău.
3. Vârsta: Campanian superior pro parte - Maastrichtian inferior pro parte.
4. Sinonimie: "orizont mijlociu de calcare în plăci" (Băncilă, 1958, p. 247-248).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Largu, situată la confluenţa Văii Bolătău (Largu) cu Lacul Bicaz (Ion et al., 1994, p. 38 şi fig. 3); (ii) Zona Largu, Găineşti-Suha Mare şi Cârnu-Potoci-Straja; Harta geologică 1:200,000, foaia 12-Topliţa, caroul b4 (Alexandrescu et al., 1968).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) In profilul ales aici ca tip (din Ion et al., idem, fig. 12) calcarele marnoase de Largu (a căror bază nu aflorează) au peste 15 m grosime, dar în alt profil (pe Valea Cinei unde de asemenea baza nu aflorează) depăşesc 50 m grosime. Stiva este compusă din calcare argiloase tari, în strate centimetrice, mai rar decimetrice. Au culoare cenuşiu-negricioasă în spărtură proaspătă şi alburie pe feţe alterate. Subordonat, către partea superioară, apar intercalaţii de şisturi argiloase-marnoase şi şisturi calcaroase silicioase negre-verzui precum şi intercalaţii de gresii calcaroase.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ion et al. (idem, p. 38-43 şi hărţile la fig. 2, 3; coloane litologice la fig. 8-12).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Marnocalcarele vărgate de Valea frasinului (membrul mijlociu al Formaţiunii de Cârnu). Limita superioară, de discontinuitate stratigrafică sau de continuitate aparentă, este la contactul cu Stratele de Coroiu.Limita se află în interiorul unor depozite de condensare stratigrafică.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Foraminifere, dinoflagelate; (ii) (Zona Globotruncana rugosa, Zona Globotruncanita calcarata, Zona Globotruncana falsostuarti, Zona Gansserina gansseri; Dinoflagelate (Zona Xenacus ceratioides) (Ion et al., idem, p. 41-43 şi fig. 10-12).
10. Mediul depoziţional: Marin, de şelf sau taluz.
11. Corelări:
Literatura citată
Alexandrescu Gr., Mureşan Georgeta, Peltz S., Săndulescu M., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 12-Topliţa.
Alexandrescu Gr., Mureşan Georgeta, Peltz S., Săndulescu M., 1968, Harta geologică a României, scara 1: 200,000, foaia 12-Topliţa. Notă explicativă, 74 p.
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Ion Jana, Antonescu E., Alexandrescu Gr., 1994, Contributions on the stratigraphy of the Upper Cretaceous and Paleocene in the northern part of the Tarcău Nappe (East Carpathians). Rom. J. Stratigraphy, 76, 25-60.