Formaţiunea de Delineşti

1. Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii)  Lubenescu et al. (1993, p. 122) menţionează la partea terminală a Formaţiunii de Delineşti un membru conglomeratic (Membrul de Petroşniţa-Bela Reca) (v. fişă litostratigrafică); (iii) Depresiunea Caransebeş-Mehadia.

3. Vârsta: Badenian inferior (?), echivalat cu Langhian, + eventual şi Badenian mediu.

4. Sinonimie: "Formaţiunea marină"; Marinescu (1986ms, 1987ms); "Formaţiunea argilo - nisipoasă, marnosă" Marinescu  (1978ms).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Pământul Roşu, comuna Delineşti, jud. Timiş; (ii) Formaţiunea acoperă o suprafaţă importantă a depresiunii neogene din Banat, mai ales în versantul vestic al Timişului, deasupra cristalinului. Ea face astfel parte din depresiunile adiacente Depresiunii Pannonice, din punct de vedere structural, paleogeografic aparţinând Paratethysului central, sectorului oriental al acestuia ; Harta geologică 1:200,000 foaia  25- Deva, caroul d (Gherasi et al., 1967).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip se află în râpele săpate de o văiugă în dealul Pământul Roşu, la Delineşti, în locul marcat de semnul de punct fosilifer, la Delineşti, pe Harta geologică 1:200,000 foaia  25- Deva. Locul a fost cercetat de Halavats (1885), Em. Pop (1960), nu este la Literatura Marinescu (cu diverse ocazii, cartând regiunea), Stancu J. et E. Andreescu (1968), nu este la Literatura Marinescu et Popescu (1987).

7. Referinţe tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Marinescu et Popescu (1987); (ii) Harta geologică  1: 50,000,  foaia 104c-Caransebeş. nu este Pentru stratotipuri sunt indicate şi trei foraje de la Balta Sărată.

 8. Limite: Limita inferioară, regional este o limită de transgresiune; în ceea ce priveşte limita cu Formaţiunea de Rugi, ea practic nu a fost întâlnită, de fapt neputând fi decât o îndinţare litologică între o formaţiune greso-nisipoasă şi una argilo-marnoasă; poate de aceea nici nu a putut fii remarcată. Ceea ce poate scoate mai evident în relief Formaţiunea de Delineşti poate fi faptul că ea este destul de bogat fosiliferă, în timp ce în Formaţiunea de Rugi fauna marină este rară. Limita superioară se trasează deasupra bancului de gips, prezenţă constantă în bazinul Caransebeş.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Până în prezent au fost menţionaţi 276 de taxoni din fauna fosilă, în afara foraminiferelor, ostracodelor şi nannoplanctonului. Dintre moluşte, care constituie grupul cel mai numeros din ceea ce se cunoaşte, menţionăm Turritella turris, T. subangulata, Ancila glandiformis, Conus dujardini, Strombus coronatus, Natica millepunctata, Spondylus, Chlamys, Amusium, Arca, Leda, Ostrea etc. Prin aceasta locul se evidenţiază printre cele mai bogate faune de pe teritoriului ţării noastre de la acest interval stratigrafic. Fauna, în ansamblul său, dovedeşte Miocenul mediu marin, deci Badenianul, fiind comparabilă cu aceea din bazinul Vienei, ori cu fauna menţionată din alte zăcăminte badeniene de la noi din ţară.

10. Mediul depoziţonal: Tipul de rocă şi fauna existentă, ne înfăţişază faptul că depozitul s-a acumulat într - un mediu litoral, la o adâncime mică, în mediu marin deschis; numeroşii corali subliniază încă mai mult aceasta.

11. Corelări: Formaţiunea de Delineşti este corelabilă cu Formaţiunea de Belcovăţ de la Mehadia, Formaţiunea de Curchia din Bazinul Bahnei, Formaţiunea de Buituri din sudul Munţilor Apuseni, Formaţiunea de Răbăgani din Bazinul Beiuş şi cu  partea superioară a Formaţiunii de Rugi, cu care se îndinţează.