Formaţiunea de Dărmăneşti

1.  Statutul numelui: In uz.

2.  Unitatea litostratigrafică de rang superior în care se încadrează (i) Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău şi  a Pânzei Cutelor Marginale (Bazinul Comăneşti).

3.  Vârsta: Meoţian inferior.

4.  Sinonime:

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dărmăneşti, pe Trotuş, Bazinul Comăneşti; (ii) Dezvoltarea cea mai largă a formaţiunii este legată de cuveta principală a Bazinului Comăneşti (Leorda-Văsieşti-Dărmăneşti) unde ocupă partea centrală. Spre nord se extinde pînă la nivelul localităţii Hangani, iar spre sud ajunge pînă în versantul stîng al pîrîului Doftenuţa. De asemenea ocupă şi partea centrală a cuvetei Asău, dar mici petece aflorează şi în cuveta Lapoş sau, cu dezvoltare mai mare, în cuveta Sălătruc.

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Profilele cele mai reprezentative pot fi urmărite pe pîrîul Malului, Valea Rea, Maşcaşu, dar şi în versantul drept al pîrîului Uzu. Formaţiunea este alcătuită dintr-o alternanţă de gresii cineritice (care predomină) şi argile siltice. Gresiile sunt dispuse mai ales în bancuri cu grosimi de ordinul metrilor, frecvent cu stratificaţie încrucişată şi cu o alteraţie specifică. Argilele siltice au culoare cenuşiu-negricioasă sau verzui murdar, au aspect rugos şi spărtură neregulată. La partea superioară a succesiunii tip se dezvoltă gresii cenuşiu-albicioase, cu o cantitate mai redusă de material cineritic şi care conţin în masa lor trovanţi. Aceştia mai apar însă şi la alte nivele ale acestei formaţiuni; (ii) In baza formaţiunii apar pe pîrîul Busuioc intercalaţii de argile vişiniu-roşcate care pot corespunde stratigrafic Stratelor de valea Ciomegii separate de Andreescu (1973) în baza Meoţianului din zona de curbură a Carpaţilor Orientali. La partea superioară  a formaţiunii, chiar în aria tip, pe pîrîul Malului, apare un banc de conglomerate brecioase, cu aspect rugos, care conţine numeroase resturi de unionide, planorbide şi helicide. Elementele conglomeratului sunt reprezentate de gresii andezitice slab rulate. Grosimea formaţiunii atinge 200 m în cuveta principală şi doar 100 m în cuveta Asău.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Micu et al. (1985); (ii) Marinescu et al. (1998); Grasu et al.  (2004).

8.  Limite: In cuveta principală a bazinului Comăneşti Formaţiunea de Dărmăneşti se dispune în continuitate de sedimentare peste Formaţiunea de Şupanu, de vârstă sarmaţiană. In alte cuvete, mai vestice, se remarcă o uşoară discordanţă între aceste două formaţiuni. Pe de altă parte Formaţiunea de Dărmăneşti nu mai suportă alte depozite mai noi deoarece a fost ultima formaţiune sedimentată, în cursul Meoţianului inferior.

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) In cuprinsul acestei formaţiuni au fost întâlnite următoarele specii fosile: Anodonta maeotica Bolgiu, Romanunio moldavicus (Sabba), ? Plicatibaphia sp., Planorbis corneus L., Campylaea tutovana Sev., Helix cf. mrazeci Sev., Cepaea cf. krejcii Wenz; (ii) Acestea indică vîrsta meoţiană a formaţiunii, dar corelaţia cu Stratele de valea Ciomegii a argilelor vişiniu-roşcate din baza formaţiunii cît şi prezenţa materialului cineritic conduc către vârsta meoţian inferioară a Formaţiunii de Dărmăneşti.

10.  Mediu depoziţional: Lacustru, în ultima etapă de evoluţie a Bazinului Comăneşti, cu mediu relativ agitat de sedimentare şi cu ape îndulcite.

11.  Corelări: Intercalaţiile de argile  vişiniu-roşcate care apar în baza Formaţiunii de Dărmăneşti pe pîrîul Busuioc pot fi corelate cu Stratele de Valea Ciomegii aflate în baza depozitelor de vîrstă meoţiană din zona de curbură a Carpaţilor Orientali (Andreescu, 1973), fapt ce poate contribui la stabilirea vîrstei meoţiene a formaţinii. De asemenea prezenţa materialului cineritic permite corelarea cu alte depozite meoţiene caracterizate prin această particularitate litologică.

                                                                             Dr. Mircea Ţicleanu, 2010