Formaţiunea de Curchia

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Complexul nisipos, cu argile, marne şi calcare (Marinescu et Marinescu, 1962); (iii) Depresiunea Bahna. 

3.  Vârsta: Badenian inferior.

4. Sinonimie:"Calcarul de Curchia" (Macovei, 1910); "Nivelul marno-calcaros" (Marinescu et Marinescu, 1962). 

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Valea Curchia, sat Bahna, com. Iloviţa, jud. Mehedinţi, pe şoseaua judeţeană ce leagă acest sat de drumul naţional Bucureşti - Timişoara (DN 7), la vest de Tr. Severin şi la nord de Vârciorova, în lungul râului Bahna, la 10 km nord de confluenţa Văii Bahna cu Dunărea. Este o depresiune neogenă, care a funcţionat ca un bazin, probabil în legătură cu Bazinul Dacic, la vestul acestuia.

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Formaţiunea, fiind transgresivă pe cristalin, începe cu 2 - 3 m de conglomerate, ce cuprind elemente decimetrice de conglomerate din cristalin, într-o masă calcaroasă, ori marno-calcaroasă, cenuşiu- albicioasă. Urmează calcare cu bioclaste de corali, ori cu recifi mari de corali ori alge calcaroase, precum şi cu un număr mare de moluşte. Calcarele trec în marne calcaroase fosilifere. Grosimea calcarului recifal este de 40 - 50 m, iar grosimea părţii marno-calcaroase este de aprox. 100 - 120 m.

 7. Referinţe tip (i); Alte referinţe (ii): (i)  Marinescu et Marinescu (1962, p. 179-186). Este regretabil că locul nu a fost înregistrat pe hărţile publicate de Institut, nici la scara 1:200,000, (foaia 40-Turnu Severin), nici la scara 1:50,000 (foaia140d-Orşova), autorii ignorând însemnătatea terenurilor neogene pentru stratigrafia României.

8. Limite: Formaţiunea de Curchia, este o formaţiune transgresivă, cu care începe sedimentarea depozitelor  Miocenului mediu, din regiune; de aceea formaţiunea începe cu conglomeratele provenite din  fundamentul cristalin. Formaţiunea superioară (Formaţiunea de Iloviţa), stă în continuitate de sedimentare peste  Formaţiunea de Curchia, depozitele demonstrând că totul se află într-o acumulare treptată, normală, cu toate că rama estică a bazinului arată că, în acelaşi timp cu sedimentarea normală, bazinul suferea o scufundare bruscă şi rapidă, în lungul faliei Bahnei, pe care coboară cu aproape 1000 m, fapt care totuşi nu se remarcă în sedimentare, nici în centrul bazinului, nici pe rama vestică.                       

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Numai  fauna de moluşte, alături de corali şi briozoare, depăşea în anul 1958 numărul de 220 de specii, fără a ţine seamă de foraminifere, ostracode şi alge calcaroase. Cele mai însemnate zăcăminte de fosile sunt de semnalat pe: Valea Curchia, la Bahna, Ogaşul Ţuchii şi Og. Viilor la Iloviţa, Og.Târlui la Jupalnic (Marinescu et Marinescu,  1962). Trebuie reţinut că locul este considerat unul din punctele de referinţă la nivel european pentru Badenianul  din Paratethysul central.                       

10. Mediul depoziţonal: Formaţiunea de la Curchia s-a acumulat litoral, în condiţii de sedimentare calmă, într-un mediu care permitea dezvoltarea recifilor, din care a rezultat Calcarul de Curchia.

11. Corelări: Sedimentarea făcându-se într-un bazin îngust, restrâns la un graben, este dificil de discutat corelarea formaţiunii cu alte formaţiuni a căror acumulare avea loc contemporan. Aşa putem presupune că terenurile acestei formaţiuni se corelau cu Formaţinea Superioară de Sălătruc, precum şi cu altele din Banat, cum sunt cele de la Rugi şi de  Lăpugiu