1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine patru membri informali şi un membru formal: Nisipurile de Credinţa; (iii) Platforma Moesică, sectorul sud-dobrogean.
3. Vârsta: Sarmaţian (Miocen mediu-Volhinian-Basarabian-Chersonian).
4. Sinonimie: “Cotu Văii Formation”, pro parte “Greenish Clay Horizon”, pro parte “Lower Limestone Horizon”, pro parte “Diatomitic-Bentonitic Horizon” (Chiriac, citat de Andreescu et al., 1990, p. 28-29);cred ca este 1996 “Orizontul calcarelor inferioare”, “Orizontul "nisipos-grezos"”, “Calcarele superioare” (Chiriac et Grigorescu, 1975, p. 91).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Cotu Văii, jud. Constanţa; (ii) Harta geologică 1:200,000, foaia 50-Mangalia, caroul b2; Harta geologică 1:50,000, foaia 191d-Cotu Văii (Ghenea et al., 1978).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea este constituită din patru membri informali şi un membru formal (Andreescu et al., op. cit., p. 28-32) (în ordinea succesiunii stratigrafice):
- Intervalul Bazal (The basal interval) de 0,5-7 m grosime, constituit din argile siltice, silturi, nisipuri siltice, nisipuri fine şi mediu granulare, de culoare cenuşie şi verzuie. Uneori aceste roci remaniază claste angulare de roci cretacice, sunt lipsite de stratificaţie şi nu conţin fosile. Se apreciază că acest interval are vârstă Miocen mediu-Volhinian inferior.
- Intervalul cu Argile şi Diatomite (Clays and diatomite interval) de până la 22 m grosime, constituit din argile masive, verzui şi albăstrui, argile cenuşii-verzui, argile bentonitice cenuşii-verzui şi brun-negricioase, diatomite fin stratificate (în strate de 2-3 m grosime), nisipuri silicioase şi calcaroase, lenticulare, fin stratificate, marne fin laminate, calcare albe, fine, calcare dolomitice. Diatomitele prezente către partea superioară a acestui interval constituie strate de 2-3 m grosime (Urluia, Adâncata, Nastradin, Şipotele). Pe aliniamentul Adâncata-Urluia-Valea Rea-Cetate bentonitele au grosimi de 6-8 m. Pe alocuri (Cetatea, Lespezi, Valea Rea, Negureni, Rariştea, Dobromiru, Ion Corvin) bentonitele alternează cu argile bentonitice şi cu calcare. Grosimi reduse, sub 2 m, ale intervalului apar la Cotu Văii, Vâlcele, Coroana, Vârtop, Albeşti) iar la Valea Rea acesta atinge 22 m grosime. Acest interval are vârstă Volhinian superior-Basarabian inferior.
- Calcarele Inferioare (The Lower Limestones) de 1-15 m grosime, care se aştern concordant peste partea inferioară a intervalului precedent ori doscordant peste termeni cretacici, paleogeni ori ai Miocenului inferior este constituit din calcare scoicoase albe, gălbui, calcirudite bioclastice, calcarenite, micrite, calcare oolitice, nisipuri calcaroase, dolomite. Aceste roci conţin intercalaţii subţiri de nisipuri, gresii, argile cenuşii şi brune, marne, bentonite şi diatomite. Nisipurile care au 10-12 m grosime la Negureni apar către baza intervalului şi au structură încrucişată. Sub aceste nisipuri se găsesc marne şi argile bentonitice, fosilifere, cenuşii-albăstrui şi calcare scoicoase (sub 1 m grosime), iar peste nisipuri apar 2,5 m argile bentonitice şi diatomitice. Rocile acestui interval au vârstă Basarabian superior.
- In două sectoare ale Dobrogei de Sud (în est, la Negreşti, Curcani, Independenţa) şi în sectorul central-vestic (Ion Corvin, Băneasa, Negureni) sub Calcarele Superioare sunt prezente Nisipurile de Credinţa constituite din 10-15 m calcarenite cu stratificaţie încrucişată (groase de 1,5-3 m), calcare nisipoase, gresii calcaroase şi nisipuri cuarţoase (groase de 12-14 m), cu faună de vertebrate , ostracode, foraminifere (v. fişa Nisipurile de Credinţa).
- Calcarele Superioare (The Upper Limestones), groase de 2-30 m, acoperă discordant fie intervalul precedent, fie partea inferioară a argilelor bentonitice şi diatomitice (intervalul secund) ori chiar depozite cretacice (în nordul Dobrogei de Sud). Intervalul aceste este constituit din strate decimetrice şi metrice de calcare cu intercalaţii de nisipuri, gresii, tufite, argile bentonitice, marne, argile siltice, silturi. Calcarele sunt oolitice, dolomitice, calcarenite cu Nubecularia, cruste algale, calcare bioclastice, calcare scoicoase. La Vâlcele calcarele prezintă structuri reotrofe rezultate prin alunecare în masă. Pe alocuri este prezentă o coloraţie roşie dată de infiltraţiile cu argile reziduale pleistocene. Vârsta Calcarelor superioare este Basarabian superior-Chersonian.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (ii) Chiriac et Grigorescu (op. cit., p. 91), Andreescu et al. (op. cit., p. 28-32).
8. Limite: Probabil că formaţiunea se aşterne discordant peste termeni stratigrafici mai vechi (Cretacic, Eocen, Badenian). Limita superioară este erozivă.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Formaţiunea de Cotu Văii conţine faune cu bivalve (Sarmatimactra vitaliana, S. palassi, S eichwaldi, S. andrussovi, Ervilia etc), citată din al doile interval (Andreescu et al., op. cit., p. 29). Nisipurile de Credinţa conţin resturi de vertebrate (peşti, păsări, cetacee, foci) (Grigorescu, 1978, p. 194).
10. Mediul depoziţional: Terestru (intervalul bazal) şi marin, litoral (Grigorescu et Dinu, 1978).
11. Corelări:
Literatura citată
Andreescu I., Crihan Monica, Munteanu Emilia, Pestrea Simona, Popescu G., 1996, Description of the Neogene (Middle-Upper Miocene) deposits. In: Stratigraphy of the Cretaceous, Paleogene and Neogene deposits from South Dobrogea, AN, 69, Suppl. 6, Excursion Guide D5, 26-28.
Chiriac M., Grigorescu D., 1975, Asupra focilor bessarabiene din Dobrogea de Stud. cerc. geol.geofiz. geogr., Geol., 20, 1, 89-110.
Ghenea Constantin, Ghenea Ana, Andreescu Ion, 1978, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 191d-Cotu-Văii.
Grigorescu D., 1978, Paleoecologia faunei de vertebrate marine sarmaţiene din Dobrogea de Sud. Anuar. Muz. şt. nat. Piatra Neamţ, Geol-Geog., 4, 195-204.
Grigorescu D., Dinu C., 1978, Aspecte sedimentologice şi paleogeografice relevate de nisipurile cuarţoase bassarabiene din Dobrogea de Sud (zona Cobadin-Chirnogeni). Anale Univ. Buc., 27, 37-45.