Formaţiunea de Bogza

1.  Statutul numelui: Acceptat.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea are în alcătuire doi membri: Brecia de Dealul Monumentului şi Gresia de Tulcea Veche; (iii) Dobrogea de Nord.

3. Vârsta: pre-Spathian, probabil Nammalian (Triasic inferior) (Baltres, în Baltres et al., 1992, p. 78-81) (v. fişa Gresia de Tulcea Veche).

4. Sinonimie: “roter Sandstein” (Peters, 1867, p. 165, fig. 16); “grès de Malcoci” (Savul et Pomârleanu, 1957, p. 1); “conglomerate care trec spre partea superioară la gresii cuarţoase albe şi roşii” (Mutihac, 1963, p. 59); “Triasicul inferior” (Mirăuţă, 1966a, p. 281); “Formaţiunea detritică vărgată în faciesul stratelor de Werfen” (Patrulius et al., 1974, p. 6 şi harta “Schiţă geologică cu răspândirea depozitelor triasice”, sc. 1:200,000); “Formaţiunea detritică inferioară” (Mirăuţă et al., 1985, p. 3; 1986, p. 17); “Formaţiunea de Bogza” (Baltres, în Baltres et Mirăuţă, 1987, p. 3-6; Baltres, în Baltres et al., 1992, p. 71-81; Baltres, 2003, p. 58).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Dealul Piatra Bogzii, la 4 km est de Tulcea, Jud. Tulcea. Coordonate Gauss-Krüger: X= 5646.350; Y= 5005.680; (ii) Alte arii de aflorare: Baltres (în Baltres et al., op. cit., p. 88-108) semnalează 23 de localităţi în care formaţiunea este prezentă în aflorimente, lucrări miniere, foraje; Harta geologică, 1:200,000, foaia 38-Tulcea, caroul a4, b4 (Mirăuţă et al., 1967; 1968) foaia 39-Sulina, caroul b1 (Mutihac et Bandrabur, 1967); Harta geologică, 1:50,000, foile 135a+c-Somova+Cataloi (Baltres et al., 2016); 135b+d-Tulcea+Agighiol (Baltres et al., 2014; Mirăuţă et Panin, 1979), 136c-Mahmudia (Baltres et al., 2016).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) La localitatea tip nu aflorează baza formaţiunii, dar sunt cunoscute raporturile cu Formaţiunea de Somova, mai nouă. Contactul cu fundamentul paleozoic este vizibil la Tulcea Veche. La localitatea tip succesiunea, groasă de circa 250 m, este alcătuită din gresii grosiere, dure, albe, cenuşii şi roz (feldspatice), cu galeţi de până la 2 cm diametru şi cu structuri de curent (planar cross bedding, trough cross bedding, ripple marks). In ansamblu, litologia formaţiunii este dominată de gresii grosiere albe, cenuşii şi  gresii argiloase, roşii, care dau culoarea caracteristică formaţiunii; (ii) Brecii grosolane sunt prezente la baza formaţiunii (v. fişa  Brecia de Dealul Monumentului), iar gresii şistoase alcătuiesc partea superioară a acesteia (v. fişa Gresia de Tulcea Veche). Intercalaţii riolitice se cunosc în zona N. Bălcescu şi Mihai Bravul. Stiva sedimentară are grosimi variabile. Ea poate atinge maximum 300 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Baltres (în Baltres et Mirăuţă, op. cit., p. 3-6). Formaţiunea este reprezentată pe două hărţi care însoţesc lucrarea citată: “Harta geologică la baza loessului – Zona Parcheş-Mineri”, scara 1:25,000 şi harta “Formaţiunile triasice din zona Parcheş-Malcoci”, scara 1:50,000; (ii) Baltres (op. cit., 2003).

8.  Limite: Baza formaţiunii se găseşte în raporturi de discordanţă unghiulară cu rocile fundamentului paleozoic (Formaţiunea de Beştepe şi Formaţiunea de Rediu). Limita superioară, vizibilă la Tulcea Veche, este de tranziţie spre primul membru al Formaţiunii de Somova.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): v. fişa Gresia de Tulcea Veche.

10. Mediul depoziţional: Sedimentarea terigenă a avut loc în mediu continental (piemont, câmpie aluvială sau mediu lacustru, incizate de paleocanale fluviale), apoi a evoluat spre un regim marin (probabil lagună marginală cu episoade restrictive). Rata de sedimentare a fost ridicată, iar sursa materialului terigen era constituită din roci metasedimentare, roci efuzive acide şi plutoni granitici exhumaţi.

11. Corelări: