Formaţiunea de Cornu

1.  Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) conţine membrul Fanglomeratul de Ceraşu; (iii) Formaţiunea de Cornu constituie cuvertura posttectogenetică a Pânzei de Tarcău, sinclinalele Slănic şi Drajna

3.  Vârsta: Burdigalian inferior (Miocen inferior).

4. Sinonimie: Stratele de Cornu (Mrazec et Popescu Voitesti, 1911 cred ca este 1912a; Protescu 1922; Voicu 1953, Mărunţeanu et Gheorghian, 1977; Săndulescu et al., 1995); complexul argilelor bituminoase din stratele de Cornu (Macovei 1916); gresii glauconitice şi conglomerate cu Pectinidae (Preda et al. 1917); partea superioară a seriei gipsurilor inferioare (Preda, 1927b); partea superioară a gipsurilor inferioare (Murgeanu, 1941);complexul depozitelor grosiere acvitaniene (Popescu, 1952); partea superioară a faciesului stratelor de Cornu (Olteanu, 1952); nivelele gresiilor cu Operculine şi Pecteni din stratele de Cornu = orizontul gipsurilor inferioare (Pătruţ, 1955); breccia sedimentară continuare a Breciei de Slon (Popescu et al., 1966); orizontul breccios (Grujinschi, 1969; Grijinschi et Iva 1972).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea Cornu pentru aria de referinţă sinclinalul Slănic; propunem ca neostratotip pentru această formaţiune versantul stâng al râului Prahova, pe tronsonul şoselei naţionale Câmpina- Breaza. Gradul de accesibilitate la aflorimente: uşor accesibil pentru neostratotip (şoseaua naţională Bucureşti - Braşov); (ii) Subcarpaţii Munteniei; (Harta geologică 1:100, 000, foaia-Câmpina); Harta geologică 1:200,000 foile 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b), 35-Târgovişte (Murgeanu et al., 1968a; Patrulius et al., 1968), 36-Ploieşti (Motaş et al., 1967; Murgeanu et al., 1968b; Săndulescu et al., 1968); Harta geologică 1:50,000, foile 128a-Câmpulung Muscel (Ştefănescu et al., 1983), 129a-Comarnic (Ştefănescu, 1976), 129b-Slănic Prahova (Ştefănescu et al., 1978).

6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Definiţia iniţială. “Depozitele cuvetei Slănic se compun în bază din marne şistoase, cenuşii negricioase, puţin sărate şi bogate în hidrocarburi. Ele au slabe intercalaţiuni grezoase şi se razămăpe puternice bănci de gipsuri bituminoase, gipsurile inferioare”. Neostratotipul pe care îl propunem are următoarea succesiune normal stratigrafică: 20 m argile cu blocuri, 65 m alternanţe neregulate de argile cenuşii-negricioase, deseori bituminoase cu aspect disodiliform şi gresii glauconitice cu resturi de Pectinidae; 15 m microbreccii cu intercalaţii de microconglomerate şi siltite subţiri (succesiunea este figurată şi descrisă de Mărunţeanu et Gheorghian, 1977). O serie de structuri sedimentare cu urme semilunare, urme de curent, canalele de eroziune sunt tipice pentru această suită sedimentară.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mrazec et Popescu Voiteşti, 1911, p. 541-542; (ii) Mărunţeanu et Gheorghian (1977, p.141, pl.I)..

8.  Limite: Limita inferioară este marcată de un contact de tranziţie cu Gipsurile Inferioare sau erozional cu Disodilele Superioare sau Breccia de  Slon. Limita superioară este evidenţiată printrun contact de discordanţă  unghiulară cu Conglomeratele de Brebu.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): Conţinutul fosilifer constă în asociaţii de moluşte cu Pecten beudanti, P.pseudobeudanti, P.hornensis şi Chlamys gigas (Popa, 1960; Popovici, 1971), foraminifere aparţinând Zonei Globigeniroides triloba (Popescu în Mărunţeanu et al.,1997), macroforaminifere (Bombiţă et al., 1975) şi nannofosile caracteristice Zonei Sphenolitus belemnos (Mărunţeanu et al., 1992ms).nu este la Literatura

10. Mediul depoziţional: Interpretarea mediului depoziţional. Probabil marin,litoral – neritic ( structuri sedimentare cu urme semilunare, ondulaţii de curent şi depoziţionale, laminaţii orizontale, canale de eroziune, combinate cu resturi de organisme marine).

11. Corelări: Se poate corela cu Gresia de Condor ( Săndulescu et al.,1995) sau cu Gresia de Condor şi parţial Conglomeratele de Pietricica  (Mărunţeanu, 1998), din Pânza Subcarpatică; de asemene, corespund biostratigrafic părţii terminale a Formaţiunii de Vama (= partea superioară  a Formaţiunii de Chechiş) şi celei inferioare a Formaţiunii de Someş  (Mărunţeanu et al., 1998) din Transilvania.

                                                                   Autori: Dr.ing. Mariana Mărunţeanu

                                                                        Geolog Ioan Petcu