Formaţiunea de Comăneşti

1. Statutul numelui: Valid, formal.

2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i);  Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Formaţiunea conţine 4 membri: "Complexul inferior tufaceu-diatomitic“ + “Complexul mediu continental-lacustru” + “Complexul mediu vulcanogen” + “Complexul superior detritic-organogen” (Istocescu, 1971, p. 86-105); (iii) Depresiunea Zarandului.

3. Vârsta: Sarmaţian (Marinescu et al., 1998, p. 185).

4. Sinonimie: "Complexul inferior tufaceu-diatomitic“ + “Complexul mediu continental-lacustru” + “Complexul mediu vulcanogen” + “Complexul superior detritic-organogen” (Istocescu, 1971, Tabelul 6 la p. 60); "Comăneşti Fm." (Marinescu et al., 1998, p. 185).

5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii); (i) Zona Tăgădău -Comăneşti şi versantul drept al Văii Hăşmaşului, la est de localitatea Comăneşti (pentru "Complexul inferior tufaceu-diatomitic“); Sonda 1IB-Tinca, intervalul 158-185 m (pentru “Complexul mediu continental-lacustru”); Zona Miniş - Tăuţ (pentru “Complexul mediu vulcanogen”); Sonda 1IB-Tinca, intervalul 126-158m (pentru “Complexul superior detritic-organogen”); (ii) Formaţiunea  aflorează în Depresiunea Zarand, pe rama vestică a Munţilor Codru, şi în zona  centrală a depresiunii (Istocescu, 1971), în forajele de la Tinca, şi în interiorul bazinului, în aria localităţilor Miniş - Camna, Beliu, Cărand - Archiş, Botfei - Urviş, Tinca, Ciunteşti - Urviş de Beliu, Tăgădău - Bochia - Archiş, Tăuţ, Vălani - Stoineşti (Istocescu, 1971, p. 86-105 şi harta geologică însoţitoare, sc. 1:100,000).

6. Secţiunea tip (i), Variaţii de facies (ii): După Istocescu (1971, p. 88) primul membru al formaţiunii începe cu 20 m de “tufuri grosiere, uneori bentonitizate şi diatomite albe foioase, care suportă marne tufacee albicioase şi tufuri fosilifere“. Partea superioară a acestui membru, de pe Valea Hăşmaşului, este constituită din numeroase intervale litologice (tufite, marne, nisipuri tufacee foarte fosilifere) (Istocescu, 1971, p. 88-93).  Tranziţia către al doilea membru al formaţiunii se face printr-un interval de 10-15 m grosime constituit din alternanţe de pietrişuri şi tufuri (la sud de Mărăuş). In sonda de la Tinca acest membru conţine pietrişuri poligene, argile tufacee verzui cu Planorbis şi Helix. Al treilea membru al formaţiunii, care aflorează în zona Tăuţ - Camna, este constituit din aglomerate andezitice cu intercalaţii de lave andezitice. Membrul superior al formaţiunii, gros de 32 m la localitatea tip, conţine calcare organogene, nisipuri şi marne tufacee cu mulaje de Cardium, Tapes, Hydrobia, Cerithium.

7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Istocescu (1971, p.67-105); (ii) (Marinescu et al., 1998, p. 185, nomen nudum).

8. Limite: Formaţiunea de Comăneşti  se dispune, probabil după o lacună de sedimentare(?), peste Formaţiunea de Miniş, de vârsta badenian superioară sau peste diverşi termeni ai fundamentului;imita superioară, discordantă, este la contactul cu depozite pliocene (Istocescu, 1971, p. 105, 107).

9. Continut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Formaţiunea este foarte fosiliferă, cuprinzând specii şi subspecii de moluşte,   numeroase genuri şi specii de diatomee (Achinantes, Actinocylus, Chetoceras, Cocconeis, Cymbella, Diploneis, Fragilaria, Grammatophora, Hemiaulus, Hyarodiscus, Liradiscus, Nitzschia, Pinnularia, Podosira, Pseudopyxilla, Pterotheca, Rhoicosphenia, Rophalodia, Synedra), foraminifere (Pullenia, Bolivina, Quinqueloculina, Elphidium, Ammonia, Porosononion, Sphaeridia), ostracode (Loxoconcha, Leptocytere, Xestoleberis) (Istocescu, 1971, p. 87-93).

10. Mediul depozitional: Asociaţiile paleontologice basarabiene indică o evoluţie a salinităţii apei spre domeniul salmastru iar la începutul Volhinianului are loc restabilirea legăturilor cu domeniul marin, lucru dovedit de prezenţa organismelor calcaroase.

11. Corelări: