1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Platforma Moldovenească.
3. Vârsta: Sarmatian superior (Chersonian).
4. Sinonimie: “Complexul argilo-nisipos“ (Simionescu, 1977, p. 244), “Formaţiunea de Cleja “ (Ionesi et. al., 2005, p. 244).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) După Simionescu (op. cit, p. 245) “ Complexul argilo-nisipos “ (numit de Ionesi et al., op. cit., p. 429 Formaţiunea de Cleja) este prezent la nord de Pârâul Trebiş, “în apropiere de ocolul silvic Racila “ (la NV de Bacău, jud. Bacău). Denumirea formaţiunii (în Ionesi et al., op. cit., p. 429) vine de la localitatea Cleja, de la sud de Bacău); (ii) Formaţiunea este răspândită între Valea Bistriţei şi Pârâul Răcăciuni, jud Bacău; a fost întâlnită în foraje la Frumuşiţa şi la sud de Fârtăneşti, în estul Platformei Covurluiului; Harta de la figura 4 (p. 232) în Simionescu (op. cit.); Harta geologică 1: 200,000, foaia 21-Bacău, caroul a4 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip neprecizată; (ii) Formaţiunea constă din nisipuri (predominant), argile, rare intercalaţii de gresii friabile, gresii concreţionare. Spre partea superioară a stivei sedimentare care măsoară 2 m se găsesc nisipuri tufacee. Toată formaţiunea conţine Mactre mici. In forajele Frumuşiţa şi Fârtăneşti nisipurile, marnele şi argilele, groase de 70 m, conţin de asemenea Mactre.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Ionesi et al. (op. cit., p. 429); (ii) Simionescu (op. cit., p. 243-248).
8. Limite: Limita inferioară este un contact concordant cu Stratele de Trebiş, ca efect al unei scurte întreruperi a sedimentării, la limita cu depozitele basarabiene, subjacente. Limita superioară este la contactul cu Cineritul de Nuţasca-Ruseni.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Biofacies cu Mactre mici (listă de faună în Ionesi et al., op. cit., p. 429). Foraminifere (posibil remaniate, cu excepţia speciei Ammonia beccarii).
10. Mediul depoziţional: Marin, slab salmastru; de apă dulce (Unio, Planorbis); terestru (Helix).
11. Corelări: Formaţiunea de Cleja se corelează cu Formaţiunea de Văleni şi cu Formaţiunea de Huşi. La est de Prut se corelează cu Formaţiunea de Botna.
Literatura citată
Dumitrescu Ion, Mirăuţă Orest, Săndulescu Mircea, Ştefănescu Mihai, Bandrabur Toderiţă, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău.
Dumitrescu I., Săndulescu, M., Mirăuţă, O., Bandrabur, T., 1970a, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 21-Bacău, Nota explicativă 74 p., Raport Fond Geologic I.G.R.
Ionesi L., Ionesi Bica, Lungu A., Roşca V., Ionesi V., 2005, Sarmaţianul mediu şi superior de pe Platforma Moldovenească. Ed. Academiei, 558 p.
Simionescu, Teodora, 1977, Studiul geologic al sarmaţianului şi Meotianului dintre Valea Bistriţei şi Valea Răcăciuni (Bacău). AN, 51, 225-257.