1. Statutul numelui: Valid.
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Calcarele de Doamna includ Gresia de Păltinoasa (Băncilă, 1952, p. 6); (iii) Carpații Orientali - Pânza Cutelor Marginale (Digitaţia de Greşu). Ionesi (1971, p. 74, 142) descrie Calcarele de Doamna atât în Pânza de Tarcău cât şi în Pânza Cutelor Marginale (=Unitatea Humorului).
3. Vârsta: Eocen mediu (Lutețian).
4. Sinonimie: ”Stratele de Doamna” (Băncilă, 1958, p. 317); ”Calcarul de Doamna” (Ionesi, ibidem). Denumirea Calcare de Doamna este utilizată pentru unitatea litostratigrafică prezentă în Pânza Cutelor Marginale, în timp ce faciesul similar din Pânza de Tarcău (Skibele externe) şi din Petecele de rabotaj (inclusiv Unitatea Humorului) este descris sub numele de Calcarele de Pasieczna.
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Pârâul Doamna, afluent drept al Bistriţei, aproape de Piatra Neamţ (pe Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, caroul c2); (ii) Formaţiunea se extinde la nord de Valea Trotuşului, în Semifereastra Bistriţei (Băncilă, ibidem), pe Harta geologică a României, 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, carourile b2, c2 (Joja et al., 1968b; Mirăuță, 1968); Harta geologică a României, scara 1:50,000, foile 35d-Crăcăoani (Micu, 1976), 48b-Piatra Neamț (Micu, 1976a).
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Unitatea litostratigrafică este caracteristică Pânzei Cutelor Marginale. Grasu et al. (1988, p. 106 şi fig. 60) prezintă coloana stratigrafică la stratotip, pe un interval stratigrafic de 29 m, în care calcarele ce dau denumirea formaţiunii contribuie cu 32%. Ele sunt în strate sub 0,5 m, constituite din biomicrite bej, gălbui, cenuşii-albicioase, sublitografice, cu benzi silicioase cenuşii-verzui, spongolitice (prezente într-un pachet de 7 m grosime în baza succesiunii şi ca lentile la nivele superioare). Alte roci prezente sunt biosparite grezoase, gresii calcaroase, siltite argilo-nisipoase, marne. Alte descrieri petrografice se găsesc în Joja (1952, p. 140-141; 1952a, p. 16-17).
In zona văii Humorului Calcarele de Doamna prezintă grosimi neuniforme, variind între 1 şi 10 m (Ionesi, idem, p. 142-143). Ele sunt constituite din calcare fine, în strate de 10-50 cm, cu intercalaţii de marne verzui. Pot avea loc treceri spre calcare argiloase şi marne. Uneori este prezentă o intercalaţie marnoasă care separă stiva în două părţi; alteori, calcarele devin subordonate datorită unui aport de gresii micacee sau de marne grezoase cu Asterocyclina, împreună cu care alcătuiesc un pachet de până la 40 m grosime, în care stratele prezintă deformaţii cu aspect de contorsiuni haotice.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Băncilă (ibidem).
8. Limite: Limita inferioară se află la contactul cu Stratele de Jghiabul Mare. Doar în sectorul Munţii Oituzului-Munţii Vrancei se dispun peste Stratele de Greşu şi sunt urmate de Stratele de Bisericani (Săndulescu et al., 1989, schema stratigrafică). Limita superioară este la contactul cu Stratele de Strujinoasa.
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): In Pânza de Tarcău, o intercalaţie de microconglomerate conţine foraminifere mari (Nummulites, Assilina) (Ionesi, idem, p. 75). In Pânza Cutelor Marginale (Unitatea Humorului) Ionesi (idem, p. 143) citează Asterocyclina.
10. Mediul depozitional: Marin, cu adâncimi de 600 m (Bădescu, 1998, p. 193).
11. Corelări: In Pânza de Tarcău (Skibele Externe) şi în Petecele de rabotaj echivalentul stratigrafic al Calcarelor de Doamna este Calcarul de Pasieczna. Băncilă (idem, p. 284) descrie în sectorul moldovean al Pânzei de Tarcău o stivă de 250 m de alternanţe de gresii calcaroase cenuşii-verzui, în strate de 20 cm, cu calcare cu cherturi lentiliforme pe care le echivalează cu Calcarele de Doamna.
Literatura citată
Bădescu D., 1998, Modelul structural al zonei externe a flişului din Carpaţii Orientali (partea centrală şi nordică) şi paleogeografia palinspastică la nivelul Senonianului şi Paleogenului. Teză, 249p.
Băncilă I., 1952, Geologia regiunii Gura Humorului-Voroneţ-Suha (Câmpulung şi Baia). D. S. Inst. Geol., 36, 4-12.
Băncilă I., 1958, Geologia Carpaţilor Orientali. Ed. Ştiinţifică, 368p.
Grasu C., Catană C., Ghinea D., 1988, Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice. Ed. Tehnică, 208 p.
Ionesi L., 1971, Flişul paleogen din bazinul văii Moldovei. Ed. Acad., 250 p.
Joja T., 1952, Cercetări geologice între valea Rîscei şi valea Agapiei. AN, 24, 95-193.
Joja T., 1952a, Structura geologică a flişului marginal din regiunea văilor Suha Mică şi Suha Mare. D. S. Inst. Geol., 36, 12-23.
Joja T., 1952b, Cîteva observaţiuni geologice în Zona miocenă dintre capătul de SE al Culmii Pleşu şi Valea Cracăului (Neamţ). D. S. Inst. Geol., 34, 39-44.
Joja T., Mirăuţă Elena, Alexandrescu Gr., 1968b, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ, Notă explicativă, 45 p.
Micu M., 1976, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 35d-Crăcăoani.
Micu M., 1976a, Harta geologică a României, scara 1:50,000, foaia 48b-Piatra Neamț.
Mirăuţă Orest, 1968, Harta geologică a României, scara 1:200,000, foaia 13-Piatra Neamţ.
Săndulescu M., Rădulescu D., Krautner H., Borcoş M., Stanciu C., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Sinteza geologică a Carpaţilor Orientali. Raport F. G.
Săndulescu M., Ştefănescu M., Micu M., 1989, Lexiconul litostratigrafic al formaţiunilor cretacice, paleogene şi miocene din Carpaţii Orientali. Raport F. G., 66 p.