Formaţiunea de Ciuc

1.  Statutul numelui:

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (iii) Depresiunea Ciucului.

3.  Vârsta: Badenian superior (Kossovian).

4.  Sinonimie: “Ciuc Formation” (Mureşan et Szakacs, 1998, p. 17).nu este la Literatura

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Zona Bîrzova-Ciceu (marginea estică a Munţilor Harghita, depresiunile Ciucului de sus şi Ciucului de Mijloc) (Mureşan et Szakacs, 1998, p. 17 şi fig. 1 la p. 18). Formaţiunea este cunoscută din numeroase foraje, extinzându-se pe direcţia NNV-SSE pe o distanţă de 35 km, iar pe direcţia V-E are o lungime de 10 km. Ea se extinde probabil şi spre vest sub edificiul vulcanic al Munţilor Harghita şi poate prezenta tranziţii spre depozitele miocene din Depresiunea Transilvaniei; Harta geologică 1:200,000, foaia  12-Topliţa (Alexandrescu et al., 1968; 1968a).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Stiva sedimentară, cu grosimi de până la 450 m (în forajul 25.164 din Depresiunea Ciucului de Sus), este constituită din brecii şi microbrecii şi, subordonat, din gresii grosiere, slab consolidate. Sporadic este prezentă o matrice detritică argiloasă. Există trenziţii la gresii microbrecioase. Clastele au formă neregulată, sunt angulare, rar subrotunjite, au sortare foarte slabă. Fracţia granulometrică dominantă a gresiilor are 2 mm diametru, dar sunt prezente şi claste mai mari de 10 cm. Breciile conţin claste de peste 4 mm. Rocile sunt lipsite de stratificaţie şi de gradare. Este posibil să existe variaţii de granulaţie dependente de distanţa faţă de sursa materialului. Compoziţiua clastelor este variabilă. Acolo unde fundamentul este format din rici metamorfice clastele breciei au aceeaşi compoziţie, iar matricea conţine sericit, mice, clorit. Clastele de roci metamorfice au fost mineralizate, constituind mediul favorabil depunerii sideritului metasomatic. Acolo unde funfamentul este constituit din fliş cretacic inferior (la NV de Sînmartin) breciile conţin claste de marne, calcare argiloase, gresii. Este de menţionat că Formaţiunea de Ciuc este lipsită complet de roci de natură vulcanică. Grosimea formaţiunii este variabilă. In forajele din Depresiunea Ciucului de Sus formaţiunea are grosimi de 2,8-115 m. In Depresiunea Ciucului de Mijloc grosimea este de 106 m.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Mureşan et Szakacs (1998, p. 17-26).

8.  Limite: Limita inferioară este la contactul cu fundamentul metamorfic ori cu depozite de flis de vârstă Cretacic inferior. Limita superioară este la contactul cu stiva vulcanoclastică miocenă din estul Munţilor Harghitei şi din Bazinele Ciucului Superior şi Mijlociu sau cu depozitele pliocen-?pleistocene purtătoare de cărbuni, din Bazinul Ciucului Inferior. Limita superioară are aspectul unui relief de eroziune.

9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Foraminifere (Anomalinoides badenensis, Globigerina concinna, Cibicides) (Mureşan et Szakacs, 1998, p. 25).

10. Mediul depoziţional: Marin, proximal, cu surse de material terigen în actuala Zonă Cristalino-Mezozoică şi reliefurile îngropate din depresiunile Ciucului.

11. Corelări