1. Statutul numelui:
2. Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (ii) Orizontul de Chiriacu; (iii) Platforma Moesică (Depresiunea Roşiori-Alexandria).
3. Vârsta: Triasic mediu (Anisian-Ladinian). In Depresiunea Roşiori este posibil ca formaţiunea să fi început să se acumuleze încă din Triasicul inferior.
4. Sinonimie: “Formaţiunea carbonatică-evaporitică” (Paraschiv, 1979, p. 37); “La Formation d'Alexandria” (Paraschiv, 1983, p. 51); “Formaţiunea de Alexandria” (Ionesi, 1994, p. 90 şi fig. 35 la p. 89).
5. Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Neprecizată; (ii) Studina (la vest de Olt), Putinei (la est de Olt), Vlaşin (la SV de Bucureşti), forajul 2012-Scorniceşti.
6. Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): Formaţiunea are grosimi de până la 1200 m şi este constituită din calcare, calcare dolomitice, dolomite calcaroase, marne. In această litologie dominant carbontică există intercalaţii de anhidrit, gresii cu ciment de dolomit şi de anhidrit, argile. Spre partea superioară a formaţiunii, în nord-vestul Platformei Moesice, sunt prezente efuziuni de bazalte cu olivină şi brecii vulcanice, care sunt de dată mai recentă decât sedimentele cărora le sunt asociate (Ionesi, op. cit., p. 91). Membrul formaţiunii, cunoscut sub numele de Orizontul de Chiriacu, conţine trei intercalaţii de sare gemă, groase de câte 20-60 m şi separate prin intervale groase de calcare şi calcare argiloase (Paraschiv, op. cit., p. 51 şi fig. 2 la p. 52). v. şi fişa Orizontul de Chiriacu.
7. Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Paraschiv (1983, p. 51), Ionesi (op. cit., p. 90-91).
8. Limite: Limita inferioară este transgresivă şi discordantă, la contactul cu Formaţiunea de Roşiori (Formaţiunea Roşie Inferioară). Limita superioară este la contactul cu Formaţiunea de Segarcea (Formaţiunea Roşie Superioară).
9. Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii): (i) Macrofauna de bivalve din forajul 2012-Scorniceşti conţine Costatoria costata, Myophoria vulgaris, Unionites fassaensis care indică Aegeanul (Anisian inferior) (Iordan, 1992, citată de Ionesi, op. cit., p. 91). Calcarele conţin şi brachiopode (Spiriferina, Terebratula) precum şi foraminifere (Globigerina ladinica, Trocholina acuta), ostracode, conodonte. Sporii şi polenul includ specii anisian-ladiniene (Angustisulcites grandis, Triadispora epigona, Ovalipollis ovalis).
10. Mediul depoziţional: Marin şi marginal marin-lagunar.
11. Corelări:
Literatura citată
Ionesi L., 1994, Geologia unităţilor de platformă şi a orogenului nord-dobrogean. Ed. Tehnică, 280 p.
Paraschiv D., 1979, Platforma Moesică şi zăcămintele ei de hidrocarburi. Ed. Acad., 180 p.
Paraschiv D., 1983, Studiul stratigrafic al Devonianului şi Carboniferului din Platforma Moesică, la vest de Râul Argeş. St. teh.-econ., J12, 147 p.
Paraschiv D., 1983, Formations salifères de la plate-forme moesienne (Roumanie). AN, 59, 47-53.