Menilitele Terminale

1.  Statutul numelui: Formal.

2.  Unitatea de rang superior în care se încadrează (i); Subdiviziuni (ii); Unitatea structurală (iii): (i) Formaţiune cu poziţie superioară în cadrul Grupului de formaţiuni cunoscute sub numele de “Faciesul Bituminos cu Gresie de Kliwa”.  (iii) Carpații Orientali, Pânza Cutelor Marginale (Semifereastra Vrancei, Semifereastra Oituz-Slănic, sudul Semiferestrei Bistriţei) (Dumitrescu et al., 1970a, p. 44; 1970b, p. 53).

3.  Vârsta: Miocen inferior (Burdigalian = Eggenburgian).

4.  Sinonimie: “Menilitele terminale” (Dumitrescu et al., 1970a, ibidem; 1970b, ibidem).

5.  Localitatea tip (i); Răspândire geografică (ii): (i) Localitatea tip neprecizată. (ii) Harta geologică în lucrarea Săndulescu et al. (1962). Munţii Oituzului şi Munţii Vrancei, Harta geologică 1: 200,000, foile 21-Bacău, caroul c3 (Dumitrescu et al., 1968; 1970a), 29-Covasna (Dumitrescu et al., 1968; 1970b); Harta geologică 1: 50,000, foaia 81a-Târgu Ocna (Săndulescu et al., 1998).

6.  Secţiunea tip (i); Variaţii de facies (ii): (i) Secţiunea tip neprecizată. Menilitele terminale constituie cel de al treilea episod cu această litologie din cuprinsul grupului de formaţiuni. Ele au grosimi de 20-25 m şi sunt constituite din menilite şi şisturi disodilice. Menilitele domină cantitativ. Atât în menilite cât şi în disodile sunt prezente, diseminate, fragmente de şisturi verzi. Menilitele Terminale prezintă tranziţii treptate atât către formaţiunea din pat cât şi către cea din acoperiş.

7.  Referinţa tip (i); Alte referinţe (ii): (i) Săndulescu et al. (1962, idem, p. 131-132). (ii) Dumitrescu et al. (1970a, ibidem; 1970b, ibidem).

8.  Limite: Limita inferioară, de tranziţie gradată spre Stratele de Goru-Mişina. Limita superioară, tot de tranziţie gradată, spre Formaţiunea cu Sare (fişa Formaţiunea Sării de Târgu Ocna).

9.  Conţinut fosil (i); Consideraţii biostratigrafice (ii):

10.  Mediul depoziţional:

11.  Corelări: